Facebookul și tanti Leana sau de ce urăsc prostia

Am fost azi la țară și m-am delectat cu ultima bârfă delicioasă a satului pe care mi-a povestit-o tanti Leana, un adevărat personaj, de altfel, cu mult talent și spirit artistic. Până la urmă, viața satului e o continuă dramă literară și are nevoie de naratori vocali, altfel și-ar pierde total din farmec.

Tanti Leana nu prea le are cu lumea internetului, dar are o prietenă mai tânără cu laptop care o mai cheamă pe la ea să-i mai arate ce se întâmplă în viața virtuală, contracost, bineînțeles, pentru câteva ouă, o sticlă cu lapte sau niște ciorapi lucrați de mână. Mai află și ea cu ce s-a îmbrăcat a lu’ Gheorghe la nunta de acum două săptămâni, cu cine mai umblă a Vasilichii, ce gresie și-a pus în baie nea Ion, sau ce mașină și-a mai cumpărat Dorel din deal. Trivialități, ce să mai, nimic ce ar putea să o șocheze pe tanti Leana, sau să-i tulbure universul în care predomină armonia naturală și firescul vieții de zi cu zi. Total neimpresionant, dar așa, mai pragmatic, mai ales când e vreme urâtă și nu-ți permiți să te aduni la bancă pentru a te pune la curent cu noutățile. Dacă o întrebi pe ea, e de-a dreptul fad și neinteresant, nu poți să îți dai activ cu părerea, să critici omul în gura mare, cum era la bancă, aici te presează Like-ul, și dacă e să dai un comentariu, apoi îți sare lumea în cap dacă nu le zici de bine.

Ei bine, săptămâna trecută a fost una cu totul specială, total marcantă pentru tanti Leana. În sfârșit s-a întâmplat ceva care să-i capteze interesul, în sfârșit o veste pentru care să merite efortul de a se deplasa până la prietena cu internet și Facebook. Cu câteva ore în urmă apăruse pe profilul unui mare cuceritor de-al satului, supranumit și Regele Femeilor, căsătorit și cu copii, nu vă imaginați altceva, alături de o concubină de-a lui, în plin act amoros. Domnița, la rândul său, era măritată și avea odraslele acasă. Panică, revoltă și stupoare. Acestea au fost sentimentele care au dominat și încă domină în sat. Filmulețul a fost șters în câteva ore, se pare că o altă amantă furioasă de-a Regelui a fost sursa propagării dezastrului, dar s-a înduplecat până la urmă și a făcut dispărută dovada adulterului. Dar să nu cumva să credeți că s-a oprit aici, oamenii satului sunt bine dotați intelectual, în pas cu tehnologia, nu-i păcălești așa cu una, cu două. Au salvat imediat filmarea pe stick, păi cum, să afle și tanti Leana, și Gigel, și toți cei care n-au fost pe fază, păi ce, ei sunt mai proști? Să știe toată lumea cum imoralii nenorociți își fac de cap, să fie alarmat satul, să aibă ce vorbi oamenii duminica la biserică, să fie deja în temă, să nu mai fie nevoie să se ia de la capăt povestea cu fiecare în parte. Să știi exact ce ai de făcut, pupi icoana și-l blestemi pe Rege, faci trei mătănii, o condamni pe curva dracului.

Tanti Leana se închina la fiecare trei fraze și povestea în vervă cum era destrăbălata cu picioarele desfăcute, și mai vorbea și la telefon cu fiica-sa, ce grad de decadență, jenant, și ce e efectiv de netolerat e cum Regele era gol și avea șosete albe cu dungi roșii. Tanti Leana e o ființă tolerantă, da pe asta n-a putut s-o înțeleagă. Maică, dar unde mai e bunul gust, respectul față de femeia aia, cum să faci așa dragoste, cu ciorapii-n picioare? Și mai erau și așa urâți.

Ce am fi noi, oamenii, fără intimitățile altora, fără să ne băgăm nasul în curțile vecinillor, fără să ne exprimăm părerea despre deciziile și acțiunile lor? Poate că am fi, atunci, cu adevărat, oameni, și nu niște sub-oameni, niște ființe inferioare, incapabile de înțelegere, de a gândi mai departe, că fiecare își duce propriile greșeli, dacă vreți, să le numim chiar păcate, că fiecare e pedepsit, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă îl judecăm noi sau nu, chiar dacă îi lipim o etichetă pe frunte și ne simțim deranjați de gestul lor imoral, vai, pudicii de noi. Perfecții de noi, nepătații, adepții moralității, familiștii convinși ce suntem. Nu spun că Regele Femeilor și cucoana lui făceau un lucru lăudabil, nici vorbă de așa ceva, dar asta nu ne dă nouă dreptul de a ne lua titlul de mari judecători, nu ne dă dreptul să vorbim despre asta, sau să ne amuzăm pe tema lor, să facem comentarii la adresa lor, sau să îi privim diferit.

Viața ne poate duce, într-un fel sau altul, într-o ipostază penibilă, care ne poate amenința reputația, am fi tentați să zicem chiar că ne distruge total imaginea, că nu vom mai fi luați vreodată în serios, dar dacă noi am fi mai deschiși, mai puțin tentați să îi judecăm pe alții, poate că nici noi nu vom mai fi judecați atunci atât de aspru și vom primi o a doua șansă.

sursa imaginii

Sindromul adultului bebeluș- un fetish sexual mai puțin cunoscut. Articol interzis pudicilor

Ok, am înțeles,suntem o nație de pudici care folosim Tinderul greșit (pentru dating, nu pentru sex). N-avem pic de educație sexuală. Am observat acest lucru cel mai bine când făceam informare pe stradă și un domn respectabil, de 40 de ani mi-a declarat foarte mândru că dumnealui nu folosește prezervativul dar… persoanele care o fac ar fi bine să își pună două în loc de unul.

De la informații de genul, care sunt de ulta-bun simț, la câteva noțiuni de bază despre BTS, la rafinamentele fetish-urilor, per ansamblu trăim într-o ceață totală, motiv pentru care am decis să pun piciorul în prag și să scriu o serie de articole despre fetishuri.

Despre dragoste și relații..există o șansă mare să nu fi înțeles nimic până acum, dar când vine vorba de sex, de ce înseamnă el și absența lui… lucrurile se schimbă. Deci, vom lua pe rând câteva fetish-uri și vom discuta despre ele, ca niște adulți maturi ce se presupune că suntem. De ce trebuie să avem habar de așa ceva? Practic pentru că nu trăim singuri pe lumea asta, pentru că oamenii sunt ființe complexe și nimănui nu i-a stricat vreodată o minte mai deschisă.

Pentru acest articol am ales un fetish destul de rar dar foarte, foarte interesant atât din punct de vedere al actului cât și a implicației psihologice. Nu am găsit niciun articol în limba română despre acest subiect (din nou, nație de pudici!) așa că voi traduce mot a mot din engleză: Sindromul adultului bebeluș.

 

Acest fetish este în fapt, un role-playing, în care bărbatul (nu am citit despre niciun caz în care femeia să  joace acest rol și într-un fel acest lucru poate fi anticipat) poartă scutece, bea din biberoane, se joacă și plânge atunci când nu îi convine ceva. Nimic sexual până aici, nu? De fapt, în acest fetish nu există un act sexual propriu-zis. Orgasmul bărbatului survine cel mai adesea atunci când… scutecul se umple. Atât de puternică este această fantezie sexuală încât uneori nici nu este nevoie de masturbare.

Ce rol are femeia în toată ecuația asta? În 2011 Kise și Nguyen explicau în Arhivele comportamenului sexual că pacienții pe care îi tratau își doreau atenție, afecțiune, grijă și să evadeze din responsabilitățile cotidiene. Așadar, în acest joc, femeia este mama iubitoare.

Înainte să vă oripilați și să judecați, trebuie să știți că nu este deloc un lucru rar ca un bărbat aflat în poziții de putere și având multiple roluri importante, aflându-se sub presiune la serviciu, dorindu-și să fie un tată iubitor și un soț perfect, să elimine această tensiune prin sex. Este și cazul  bărbaților masochiști. Adevărul este că sindromul adultului bebeluș poate intersecta lumea S&M atunci când bărbatul trebuie pedepsit pentru o greșeală.

Dr. Thomas Speaker descrie că majoritatea practicanților sunt bărbați, angajați, educați, cu vârste între 30 și 40 de ani și care se află în relații stabile. La un moment dat această devianță a fost pusă pe seama schizofreniei dar ulterior psihologii au infirmat acest lucru. Fiind oameni funcționali, respectați și având o viață acceptată din punct de vedere social în restul timpului, puțin contează cum își elimină ei tensiunea acumulată în timpul unei săptămâni. Se numește sindrom datorită faptului că poate îngloba mai multe feitshuri: urofilie, coprofilie, travestire, lactofilie sau masochism. Ca orice fetish și ca orice lucru dus la extrem, devine o problemă în momentul în care persoanele nu mai pot ieși din rol. Au fost prezentate cazuri în care bărbații refuzau sa doarmă în altfel de pat în afara celui pentru bebeluși.

O să vă las în închiere o secvență din serialul Secret diary of a call girl pe care vi-l recomand din tot sufletul, atât pentru faptul că este plin de umor de calitate cât și pentru faptul că te învață să judeci mai puțin lucrurile pe care nu le înțelegi.

 

O zi frumoasă să aveți,

MissWho

 

 

Nu-mi plac artiștii

 

Acum ceva timp m-am întâlnit cu un director de creație în legătura cu blogul. M-a numit artistă. M-am uitat la el la fel de urât sau poate mai urât decât dacă mi-ar fi zis că sunt grasă. Nu-mi plac artiștii.

Niciodată nu mi-au plăcut. Încă de când eram în liceu și băieții își luau chitările și zdrăngăneau o melodie lălăita de dragul meu. Nu mi-au plăcut nici poeziile lipsite de artă pe care mi le-au scris. Muzicienii falsau, poeții foloseau prea multe verbe iar eu eram prea preagmatică să mă prefac că nu observ.

După o anumită vârstă cred eu că nu-ți mai stă bine să fii artist. Poți face artă, e nevoie de artă pe lumea asta ca de aer, dar nu poți rămâne imatur și boem la 30 de ani. Sau mă rog, o poți face… dar e nedrept să târăști pe cineva în nefericirea vieții tale de artist. Nu-mi plac artiștii.

Și deși nu îmi plac ei mereu au tras la mine. Probabil că au nevoie de respingere pentru inspirație. Adevărul este că majoritatea sunt numiți impropriu artiști. Se vor… dar nu sunt în stare. Cum era Silviu. Toată lumea îl admira pe Silviu iar el mă admira pe mine, motiv pentru care după vernisaj am acceptat să ies cu el la o cafea și câteva ore mai târziu i-am răspuns afirmativ când m-a invitat la el. Purtasem o conversație destul de interesantă despre sensul vieții. Mi-am zis Hmmm poate nu sunt chiar așa nașpa artiștii ăștia.  Poate i-am judecat greșit. Sexul din noaptea aia n-a avut nimic de a face cu arta.

Jumătate din timp m-am întrebat ce dracu face iar cealaltă jumătate mi-am dorit să termine mai repede. Dumnezeu există, l-am cunoscut atunci. Am plecat întrebându-mă: El chiar așa crede că se procedează sau este un mecanism prin care respinge femeile ca să aibă inspirație? A trecut jumătate de an de atunci și n-am mai vorbit. N-am mai fost la nicio expoziție… nu de alta… dar n-aș fi vrut să văd un tablou reprezentativ. Ar fi fost prea crud pentru mine…

Mi-am jurat că nici picată cu ceară n-am să mă mai aproprii de unul. Până de curând, dar în apărarea mea n-am știu că este ceea ce este. L-am crezut un om simplu ca noi toți muritorii de rând. Când am aflat că are această meteahnă, am ezitat. Totuși n-am vrut să-i rănesc sentimentele de artist și l-am ascultat cântând. Și mi-a plăcut. Era într-adevăr special. E artă în tot ce face el. În modul în care îmi deschide ușa,în care mă sărută, în care îmi pune masa. E artă în modul în care fumează. E artă în tot.

Și e foarte simplu pentru el, din moment ce având atâta artă la dispozitie poate să mă impresioneze ușor și să mă facă să uit că m-au deranjat niște treburi.. dar pentru mine… eu? Eu ce o să mă fac…așa îndrăgostită de un artist?

Pentru că el rămâne în continuare un artist iar mie în continuare nu îmi plac artiștii. Iar sexul..? E artă în tot.

Când e ok să facem sex

Nu acum, Doamne ferește, ar fi o totală lipsă de respect și o dovadă de mârlănie fără margini…doar suntem la prima întâlnire. Abia ne cunoaștem și noi, poate ești foarte credincios și crezi în virginitate până la momentul dedicat procreeri, sau poate ai o boală venerică dar zâmbești atât de frumos încât mă faci să devin ignorant brusc. Poate că nu ești atât de profund cum credeam și până la urmă, trebuie s-o ardem intelectual mai întâi de toate. Poate că locuiești cu mama ta și am fobie de dat bună ziua soacrelor cu ochi critic.

Dar să lăsăm prostiile astea. Mai important decât orice: o să mă judeci. O să devin în câteva secunde o panaramă, o femeie ușoară care s-a oferit așa, pe tavă, doar cu o prăjitură. O să afle juma’ de cartier de cât de destrăbălată și vulgară sunt, o să pleci a doua zi și nu o să mă mai cauți niciodată, pentru că tu umblii doar cu domnișoare stilate, cu fete cuminți care așteaptă până în ziua nunții. O să te lauzi cu cât de macho ești, o să mă denigrezi pe la fiecare colț al străzii, și apoi n-o să mă mai ia nimeni, decât o să mă scoată, eventual, la o prăjitură, o singură dată, pentru că au auzit și ei că așa merge.

My dear ladies, cam câte dintre voi gândiți așa? Dacă tu nu, felicitări draga mea, ai spart bariera cretinismului instalat în iubita noastră societate. Bravo, bravo, ești o femeie indepententă și curajoasă, ai atitudine, ești sexy și te doare în marele fesier dacă doi, trei papițoi își obosesc atât de tare unicul lor neuron pentru a-și face păreri nefondate și a-ți lipi o etichetă pe frunte doar pentru că ai suficientă încredere în tine încât să faci ce simți. Minunat, sunt mândră de tine și te invidiez. Dar ce ne facem cu bietele fete cărora li s-a spus mereu că e greșit să faci sex, că trebuie să treacă circa 300 de ani până când vei stabili o conexiune cu cineva, până când nu ai o confirmare, semnată dacă se poate, că masculul nu te va părăsi a doua zi, și nici după o luna-două, ba din contră, o să te preaslăvească în fiecare zi a vieții drept răsplată. Crezi că ele nu au hormoni, atracții, dorințe, ce să mai, nevoi, la fel ca și tine? Normal că au, dar sunt refulate, sunt ascunse atât de adânc încât nici ele nu le mai văd uneori, devin captive în propriul corp și se pedepsesc, decid să nu cadă pradă tentației  satanice care le-ar putea compromite viitorul.

O fi doar vina noastră că am ajuns atât de crispate și sceptice, sau aveți și voi, domnilor, o mică implicare în acest fenomen care ne chinuie atât pe noi, cât și pe voi? Sunteți oare responsabili pentru că vă apropiați atât de mult de noi, vă prefaceți că sunteți interesați de viața noastră, de a ne cunoaște pasiunile, obiceiurile, sunteți afectuoși, plini de empatie, și când colo pe voi vă interesa un lucru atât de simplu, firesc până la urmă, natural, de la Dumnezeu: sexul. Aveți oare vreo implicare pentru că vă lipsește încrederea de sine așa că simțiți nevoia să vorbiți în public despre viața voastră intimă pentru a primi aplauze de la o gloată de oameni la fel de nedotați și de frustrați ca și voi? Era atât de complicat să vă faceți intențiile clare de la început? Da, o să-mi spuneți, pentru că femeile cred că suntem niște nenorociți care…

E un cerc vicios, nu-i așa? Mă întreb de unde a pornit totul, și dacă se va opri vreodată.  Doamnelor, domnilor, nu vă simțiți lezați, și nici încurajați. Nu atac și nu apăr pe nimeni. E vina lui, dar e și vina ta, e vina noastră, pentru că ne mințim reciproc, și înainte de toate, ne mințim pe noi.

sursa imaginii