Frumusetea ca blestem

Bogdan (31, psihoterapeut), mi-a acceptat invitatia de a scrie pe blog. Ca oricare dintre noi este preocupat de frumos si de aceea n-a putut sa nu vorbeasca despre femeile frumoase. Va doresc lectura frumoasa!

Putini barbati iarta femeilor „pacatul” de a fi frumoase. De la frumusetea ca expresie a vanitatii pana la adorarea tampa a acesteia ca sageata inversa a stimei de sine, nu trasam decat o fina linie de demarcatie…Frumusetea unei femei este divers catalogata..ca putere…ca eufemism al prostiei ,ca substitut al inteligentei. Oricum ar fi frumusetea incita,suscita si alte sufixe din latina care exprima suferintele acute ale vietii(lingvistii stiu de ce). Femeia frumoasa este la fel ca baiatul inteligent: doar atat fiind,devinind un criteriu necesar dar nu si suficient!

Frumusetea tampa,inteligenta fara spirit sunt fatete ale unei monezi expirate .

Intrebarea este…cand doamnele sunt cu adevarat doamne si cand barbatii sunt cu adevarat barbati dincolo de frumuseti si aparente inteligente?

Coco Chanel da raspunsul echivalent ca sens frumusetii si inteligentei: moda trece..stilul ramane.                                                                sursa: imgkid.com

Mândrie și prejudecată

Atunci când buna mea prietenă, Miss Who, m-a rugat să-mi pun imaginația la contribuție pentru rubrica de cărți a acestui site, am avut o surpriză plăcută. Dar trebuie să recunosc faptul că m-am aflat în impas, neștiind ce carte să aleg. Fiind o cititoare „înverșunată”, unul dintre gânduri a fost să nu scriu despre o carte clasică, deoarece aveam impresia că toți și-au făcut timp, ca mine, pentru pasiunea cititului. Însă știți cum sunt oamenii… ajung tot la primul impuls pe care l-au avut.

Așa am ajuns să scriu despre Mândrie și prejudecată de Jane Austen. Am avut plăcerea de a citi mai multe romane ale acestei scriitoare de secol XVIII, însă niciunul nu m-a impresionat la fel de tare ca acesta. Titlul oferit cărții revelează în doar trei cuvinte esența acesteia și mesajul pe care dorește să îl transmită.

Mandrie-si-prejudecata

  sursa: www.grupulcorint.ro/

Pentru a vă face o idee, în carte este vorba, în principal, despre povestea de dragoste dintre Elizabeth Bennet, o fată provenind dintr-o familie engleză relativ modestă, și domnul Darcy, cu posibilități materiale ce nu pot fi neglijate.

Elizabeth are încă patru surori, iar părinții nu își permit să le ofere zestre. Astfel că mama excesiv de grijulie caută să găsească fetelor ei o „partidă” cât mai bună, pe când tatăl se arată neinteresat, dorind ca fetele lui să aleagă pe cine vor îndrăgi. Aflând de venirea în zonă a unor tineri domni foarte bogați și educați, domnul Bingley și domnul Darcy, doamna Bennet face toate eforturile posibile ca fiica ei cea mai mare, Jane, să se mărite cu domnul Bingley. Inevitabil, Elizabeth îl întâlnește pe domnul Darcy, dar, aparent, nu există vreo șansă de a se îndrăgosti de el, întrucât acesta a avut nerușinarea de a spune despre ea că este „acceptabilă”.

Cartea se învârte în jurul a mai multor situații în care Elizabeth și Darcy au ocazia de a se cunoaște mai bine, de a purta conversații inteligente și ironice, de a-și demonstra unul altuia cum sunt cu adevărat: Elizabeth, o fată educată, dar rebelă și plină de prejudecăți, care consideră că poate citi un om dintr-o privire, iar Darcy, un introvert orgolios, cu un suflet mare.

Căci da, mândria la care se referă titlul ține mai mult de orgoliu. Jane Austen reușește să surprindă într-un mod captivant și interesant, din perspectiva lui Elizabeth, analiza semnalelor date de cei doi domni, lupta interioară dusă de Darcy, care își consideră prietenul, pe domnul Bingley, prea bun pentru a lua o fată cu venituri medii, dar și încrederea deosebită pe care o are în el însuși, socotind fără temei că Elizabeth nu îi este potrivită.

Nu o să vă detaliez cuprinsul cărții, cu atât mai puțin finalul, întrucât mereu am considerat că farmecul într-o carte constă, în primul rând, în a exista elementul-surpriză, în a dori să vezi ce se întâmplă mai departe și în a aștepta cu mari emoții, dar și tristețe, sfârșitul poveștii.

Trebuie, totuși, să subliniez, că autoarea reușește să facă prezentare a mentalității și culturii acelei epoci, aducând în discuție valori importante, precum iubirea, familia, prietenia, sinceritatea, educația și cultura. În același timp, face o analiză amănunțită a firii umane care, oricât de înrădăcinată ar fi în anumite obiceiuri nepotrivite, are bunăvoința de a le recunoaște și de a trece peste ele, atunci când în joc intervine iubirea.

Cartea a fost ecranizată de mai multe ori: în 1940 (Statele Unite), în 1995, sub forma unui mini-serial de 6 episoade (Marea Britanie) și în 2005, cel mai recent. Acesta din urmă este o colaborare între Marea Britanie și Statele Unite, având-o pe Keira Knightley în rolul lui Elizabeth și pe Matthew MacFayden în rolul lui Darcy. Eu, personal, l-am văzut doar pe cel din 2005 și pot să vă spun că este extrem de reușit. Vi-l recomand să-l vizionați , însă numai DUPĂ ce ați citit cartea! Nu vreți să stricați farmecul parcurgerii paginilor fascinante care vă așteaptă.

De ce să citiți această carte? Pentru că veți învăța din ea multe, chiar și fără să vă dați seama. Pentru că există o șansă mare să vă regăsiți în ea, chiar dacă nu este contemporană. Pentru că (valabil exclusiv pentru fete) vă va plăcea foarte mult de domnul Darcy. Și pentru că o asemenea carte este un „must” în biblioteca oricui!

Cupcake nails

Tuturor ne plac prajiturile si am vrea sa avem parte de ele in fiecare zi.

Astazi o sa va arat cum puteti avea niste briose simpatice pe unghii fara prea mari batai de cap!

Pasul 1: Alegeti o culoare care va place, aplicati-o pe unghii si apoi asteptati sa se usuce.

11004729_881180905236533_191274472_n (1)

Pasul 2:Cu o oja alba si un aplicator special- dotting tool- (puteti folosi in schimb coada de la o pensula) trasam puncte apropiate pentru a obtine „glazura” de pe briosa  (nu conteaza daca nu iese perfect, o sa fie acoperit cu buline)

Pasul 3:Cu varful unei scobitori trasam cu atentie linii (eu am folosit o oja mov inchis), iar in varf cu o oja roz sau rosie o bulina ce reprezinta „cireasa” de pe briosa

Pasul 4:Alegeti mai multe culori preferate si faceti puncte de dimensiuni diferite peste partea alba( trebuie sa aveti grija sa fie uscata oja inaintea acestui pas)

Eu sunt pasionata de sclipici si de aceea nu am putut sa ratez ocazia sa il aplic si pe unghii! Dar asta este optional ! 🙂

Pentru ca oja sa se usuce mai repede puteti sa tineti unghiile in apa rece!

Dupa ce unghiile s-au uscat, aplicati un lac transparent si briosele sunt gata de „savurat„!

11004871_881180975236526_1419834187_nAcestea sunt ojele pe care eu le-am folosit !

11007555_881194491901841_1951637366_n (1)

Pupiiiiiii ❤

Ce facem cu inselatul? Recunoastem sau mergem mai departe?

Am ceva sa-ti spun… Nu nimic… Lasa.. Nu e important..

Cand eram mica, nu eram certata pentru ceva mai mult, decat atunci cand minteam. De aia o faceam rar. Stiam ca riscurile sunt enorme.

Ma intrebam mai devreme cand anume am invatat sa mint, apoi am ajuns la concluzia ca suntem facuti genetic sa mintim. De ce? E la indemana. Si oricat de greu ar fi sa nascocesti uneori minciuna perfecta, povestea din care sa reiasa ca nu tu esti vinovatul, explicatia tuturor problemelor, sa spui adevarul nu numai ca pare uneori aproape de limita imposibiluli, dar nenecesar.

Cred ca este o dilema mai veche decat aparitia relatiilor asa cum le stim noi astazi urmatoarea: Daca am inselat trebuie sa recunosc?

Prietena mea blonda spune ca este un gest egoist, in sensul in care transferi nefericirea ta partenerului. Adevarul este ca e greu sa traiesti tu cu tine, tinand cont ca ochii celuilalt devin tinta de evitat.

Se schimba si ambalajul in care se prezinta situatia: Am facut o greseala si imi pare rau si ma chinuie teribil pare mai ok decat sa fii prins in mijlocul actiunii.

Acum e si povestea aia cu daca taceai filozof ramaneai. Nimeni nu-ti garanteaza ca efortul tau de a recunoaste iti va fi rasplatit.

Da…analizand optiunile ajungi usor la concluzia ca tacerea e de aur. Intelept si frumos e sa ne vedem mai departe de relatie si sa multumim oricui simtim nevoia sa multumim ca nu am fost prinsi.

Problema e ca ajungem intelepti prea tarziu. Si pana atunci vom simti acea apasare de a-i spune care va fi greu de stapanit. Vina o sa ne manance pe noi toti de vii.

Ceea ce e cu totul si cu totul important si probabil ca partenerul inselat nu isi va pune problema vreodata, este cum s-a ajuns la asta?

Nimeni nu se indragosteste si nu isi doreste o relatie serioasa gandindu-se la inselat. Oamenii nu merg la starea civila asumandu-si ca vor insela sau vor fi inselati. Desi 1 din 5 casatorii se termina prin divort, toate cuplurile isi imagineaza ca ei vor fi cei norocosi.

Apoi ceva se intampla pe drum si cineva inseala.

Un psiholog mi-a explicat la un moment dat ca asteptarea partenerului de a nu fi inselat este problema lui. Pentru a rezolva aceasta problema, el trebuie sa faca niste lucruri activ. Deci cine de vina?

Da, dar stii… viata e complicata si obositoare si poate omul n-a simtit ca e o problema atat de serioasa. Sau poate habar n-avea ca e o problema macar! Deci cine e de vina ca n-a spus inainte de dezastru?

Uite solutia, fii fair-play de la inceput. Iti creste pulsul cand il vezi pe tipul de la sala? Du-te la partenerul tau si trage-l de maneca. Spune-i.

Barbatul meu 30+ mi-a spus socat si trist ca el credea ca sunt imuna la alti barbati.

Am fost. Dar n-am mai luat Vitamina C in ultima vreme…

Noroc ca are intotdeauna pastile la indemana.

Sursa foto1: http://cdn-media-2.lifehack.org

Sura foto2: http://www.feminis.com