Cum îți dai seama dacă bărbatul de lângă tine este misogin și ce sa faci!

Astăzi dacă ești un misogin toată lumea te urăște. Este aproape imposibil, cu tot feminismul mișunând în presă și cafenele să mai poți face o afirmație misogină fără să fii condamnat și atacat direct. Motiv pentru care misoginul s-a adaptat, iar frustarea lui nu mai iese la iveală atât de flagrant ci este mult, mult mai nuanțat. De la tipul care îți repară internetul și nu își spune numele atunci când îi deschizi ușa, dar se prezintă soțului, la modul în care tratează în același mod femeile. Ca doar, toate sunt la fel nu?

Dexul traduce termenul de misoginism ca fiind ura față de femei. Societatea a extrapolat, confundându-l deseori cu sexismul, ceea ce face ca de foarte multe ori să numim un bărbat misogin când el săracul e doar sexist.

Într-o lume ideală femeile și-ar recunoaște limitările impuse de natură. La fel și bărbații. Suntem diferiți și tocmai în asta constă frumusețea lucrurilor. Tot în aceeași lume ideală fiecare s-ar cunoaște pe sine și ar fi familiarizat cu noțiunea de inteligență emoțională.

Dar eu voi rămâne ancorată în realitate în ceea ce urmează.

Psihologii explică misoginismul ca o consecință a unei relații proaste a copilului cu mama. Se ia un băiat de o vârstă fragedă căruia abia i se conturează concepția despre viață, se adaugă o mamă care îl privează de afecțiune și îl dezamăgește constant prin absența ei, et voila mai apare un misogin.

De ce ne interesează pe noi, femei inteligente? Pentru că băiatul, devenind acum bărbat, va avea întodeauna convingerea că orice femeie îl va abandona și îl va dezamăgi. De aici ura față de femei.

Unde mai adaugi faptul că fiecare vedem ceea ce vrem să vedem? Unde mai adaugi că am merge atât de departe cu propriile credințe, desigur inconștient, încât ne-am sabota singuri? Și uite așa bărbatul nostru va alunga de lângă el prin comportamentul lui o femeie, două, trei, simțindu-se desigur abandonat pentru că el nu își poate explica altfel. Și ghici ce convingere se întărește. Nu este psihologia pur și simplu fascinantă?

Documentându-mă despre subiect am dat peste articolul unei doamne care declara foarte mândră că ea își dorește un bărbat misogin. Nimic greșit până aici. Doar că apoi explică cititoarelor ei că își dorește un astfel de bărbat pentru că Victoria e mult mai lungă după o luptă grea și că ei sunt doar bărbați care au nevoie de mult mai multă afecțiune și dedicare.

Cărțile de psihologie pe care le-am citit și discuțiile pe care le-am avut cu profesioniști, nu îmi permit neapărat să fac multe afirmații, dar îmi dau libertatea să spun: cu frustrările din copilărie, nu te pui!

Un om, fie el bărbat sau femeie, este cum este el. Să stai lângă un om cu dorința de a-l schimba, e nedrept față de el. Cât despre tine vei ajunge să îți consumi întreaga energie ca să îi faci față frustrărilor lui, până când, într-o zi vei ceda. Cu greu, pentru că te-ai implicat foarte mult, dar o vei face. Resursele sunt limitate și ai nevoie să te încarci de undeva. Și dacă reușești să le iei din exteriorul relației, de ce să le consumi fără nici o noimă?

Nu e nimic în neregulă în a iubi un misogin dacă reușești să îl iubești pentru ceea ce e. Dacă ai tu o atracție venită cine știe din ce conflict din copilărie, pentru misogini. Este un match perfect!

Dar dacă nu stau asa lucrurile, te pregătești de eșec și jur fericirea în doi nu e supraestimată!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s