Agonie. Punct. Extaz

Adolescența – nesfârșită oscilare între cer și subteran. Nimic nu mă oprește să fiu nostalgică. Pentru că vine timpul, câteodată, să te gândești și la trecut. Și cum am prea puțini ani ca să-mi amintesc de tinerețe, mă voi opri la adolescență. Dar ce carte mă va putea ajuta să vă explic ceea ce gândesc acum? Am una în minte: De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger. O cărticică subțirică, drăguță și plină de surprize.

Micul roman suprinde câteva zile din viața unui adolescent, Holden Caulfield, care decide că a fugi de la școală cu câteva zile înainte de vacanța de Crăciun este cea mai bună decizie pe care o poate lua. Nenorocul în dragoste și colegii nesuferiți nu îi vor aduce niciodată fericirea pe care caută cu atâta ardoare să o aibă într-o viață așa de scurtă. O aventură prin New York reprezintă, însă, completarea ideală pentru gândurile trăsnite care i-au putut veni într-un moment de supărare.

agonie punct extaz
sursa: aculife.ie

Holden Caulfield este, cu adevărat, întruchiparea adolescentului. Privind în urmă, nu mă îndoiesc că vă veți regăsi fiecare dintre voi în cugetările și reacțiile lui. Căci ce înseamnă adolescența? Răzvrătire și resemnare, încredere și dezamăgire, aroganță și respingere, ură și iubire.

Iar toate au loc într-un timp foarte scurt. Deținerea adevărului absolut se transformă în izbitura cauzată de lovirea cu capul de pragul de sus. Și, de cele mai multe ori, recunoașterea greșelii nu va fi auzită nici măcar de propria inimă. Ceea ce este „scandalos” pentru cei din jur, dar nu și pentru adolescent. Căci el va învăța. Chiar dacă nu conștientizează, va reține. Iar roadele nu vor întârzia să apară, la timpul potrivit. Personajul Holden nu se lasă nici el mai prejos. Căci băiatul compară și își amintește.

Într-un stil amuzant și interesant, autorul scrie un roman  din perspectiva lui Holden Caulfield, cuprinzând momentele mai mult sau mai puțin dramatice ale vieții lui, adolescentului, folosind un limbaj care va acorda textului cel mai înalt grad de autenticitate. Există mari șanse să credeți că stați la vorbă cu un vechi prieten din copilărie.

Așadar, încercați ceva nou. Sau, și mai bine, ceva vechi pe care să-l vedeți altfel acum. O scurtă incursiune în trecut nu numai că vă va ocupa timpul într-un mod plăcut și plin de umor, ci vă va pune față în față cu voi, cei de acum câțiva ani. Vi se așterne un zâmbet când vă amintiți? Aveți ceva de învățat? Ori, invers, credeți că varianta voastră mai tânără ar fi mândră de voi, cei de acum? Sau ar începe să țipe că nu așa plănuise să decurgă lucrurile?

Oricum ar fi, stați un pic și analizați. Veți conștientiza multe lucruri. Și veți afla că, deși la vremea respectivă nu ați realizat, cel mai probabil, atunci ați trecut prin perioada cea mai plină de învățăminte. Pentru că nimeni nu poate fi mai înțelept ca cel ce a trecut fulgerător de la agonie la extaz.

Anunțuri

Sunt GAY și GAY

Ante scriptum: gay=happy , gay=homosexual.

Venise într-o zi Tipul să meșterească ceva la laptopul Dianei. Eu și Laura ne hlizeam ca de obicei pe-acolo, și cum avem un spirit foarte sociabil, l-am abordat prietenește pe Tip. Adică am început să îl chestionăm pe Tip: și? Cum e viața ta? La ce facultate ești? Și ce faci acolo?

Ne-am prins noi că Tipul e băiat de treabă și că ne-ar plăcea să mai stăm de vorbă cu el, așa că Diana, cu farmecul ei fatal în orice circumstanțe, chiar și în haine de casă și cu părul rebel, l-a întrebat fluturând șarmant din gene dacă ne dă și nouă numărul lui de telefon. Bineînțeles că nimeni nu se aștepta la un refuz, așa că atunci când Tipul a grăit nonșalant ,,Nu”, am rămas de-a dreptul intrigate. Așa că l-am întrebat indignată: Da de ce? Ai prietenă? . Tipul ne-a lăsat din nou cu gura căscată, doar că de data asta ceva mai mult decat la primirea refuzului. De fapt, a fost un șoc major. ,,Am prieten”. Ok…pauza…pauza. ,,Mda. Știu. Acum ma judecați.” Ne revenim și spunem in cor: Nuuuuu! Ne bucurăm pentru tine!!

Adevărul este că nu am fost șocate deloc de faptul că Tipul cel drăguț și manierat avea iubit, ci pentru că el a avut curajul să o spună cu voce tare, și nu oricum, ci cu o totală naturalețe. Bravo, Tipule! Bravo! Instinctul meu îmi spunea să îl iau în brațe și să îl felicit. Dar l-am privit doar cu înduioșare și admirativ, și l-am lăsat să plece. Ce om rar, mi-am spus. Un om care are curajul să arate cine e cu adevărat fără să simtă un total discomfort. Un om care a reușit să se descopere și să își îmbrățișeze propria persoană, să nu se ascundă, să nu se considere anormal, să nu aibă teama de a nu fi acceptat de societate și să își urmărească fericirea în mod firesc.

Îmi dau seama că e total greșit să cataloghezi astfel de evenimente ca fiind șocante, când ele de fapt ar trebui să reprezinte normalul. Ar trebui să fim cu toții mai sinceri cu noi , să căutăm să ne cunoaștem și în loc să fim îngroziți, să facem tot posibilul să ne iubim pe noi și să îi lăsăm și pe ceilalți să vadă cine suntem de fapt. Cum am putea să iubim alți oameni, să ne atingem vreodată aspirațiile, să ocupăm locul pe care îl dorim pe scena vieții, dacă ne temem în permanență de cum vom fi priviți, dacă nu reușim să învățăm să ne iubim pe noi? Așa superficiali, imperfecți, dezorganizați, nemotivați, infideli cum suntem. Ne gândim vreodată că s-ar putea să fim mai degrabă apreciați pentru acest curaj nebun de a arăta și la exterior cum  suntem în mod real, decât să depunem atâta efort pentru a mima în fiecare clipă o persoană care ne e străină, cu care nu ne identificăm?

Uite-te în oglindă și spune-ți: Da, bai! Ăsta sunt eu! Și sunt minunat! Da, sunt Gay și trăiesc foarte bine mersi cu asta. Alții sunt psihopați și se plimbă mândri printre noi…

Sursa imaginii: http://www.travelingtopher.com/

Gay Couple Outdise Holding Hands

NECONVENȚIONAL: partea a 2 a – the fuck buddy

-Deci fă-mă să înțeleg, ați făcut sex. De mai multe ori.

-Da.

-Dar nu sunteți împreună. Nu formați un cuplu.

-Nup. Doar sex.

-Și te duci la el și faceți sex. Apoi pleci. Și apoi nu mai vorbiți până când celălalt se simte plictisit din nou.

-Cam așa ceva.

-Deci ejaculează și apoi pleci.

-Oh haide, suntem oameni! Fac măcar un duș.

-Și nu dormi cu el, nu te ține în brațe, nu îți pregătește micul dejun.

-Depinde. Uneori n-am chef să mă mai ridic să plec. Mă ține în brațe doar dacă vreau. Uneori vreau alteori nu vreau. Adică.. e bine să dormi în brațele cuiva dar uneori e prea cald și aș da orice să dorm  pe spate. În asta consta frumusețea.

-Serios? În dormitul pe spate?

-Da, și dacă dorm la el îmi face dimineața cafeaua. Fumăm împreună.

-Oh deci ca într-o relație.

-Nu nu e o relație. Stăm cu tabletele în mână. Uneori îmi pregătește și ceva de mâncare. De cele mai multe ori refuz pentru că vreau să ajung acasă. În funcție de cât de gustos e micul dejun îmi dau seama cât de încântat a fost de prestația mea de aseară.

-Asta e dezgustător…

Când două persoane se angajează într-un contact de tipul fuck buddy ceea ce este absolut necesar este ca fiecare să fie sincer cu el însuși, vis a vis de așteptări. Probabil că dincolo de Vreau să fim fuck buddies și în afară de dorințele sexuale, niciunul dintre ei nu se va deschide suficient pentru a vorbi despre motivele care l-au adus în situația respectiva. Motiv pentru care sinceritatea față de tine însuți, este vitală.

Pentru că sunt o romantică incurabilă nu pot să nu mă gândesc la situația în care unul dintre cei 2 implicați într-un astfel de angajament se îndrăgostește.  E drept,  majoritatea relațiilor încep datorită atracției. Persoanele de treabă dar neatrăgătoare ajung în friend-zone. Dar ce se întâmplă când te implici într-un parteneriat de tipul fuck buddy cu speranța de a duce la mai mult?

Ce-i drept, nu e exclus să se întâmple.

Pentru a putea practica acest sport trebuie să fii capabil să îți controlezi foarte bine emoțiile. Plăcerea (fie ea intelectuală, sexuală, artistică sau romantică) este fundamentul oricărei relații reușite. Ne mâncăm reciproc timpul unul altuia pentru că ne face plăcere, ne simțim bine.

N-am să vă mint… sexul este, cel puțin, plăcut. Dacă ești capabil să vizualizezi în persoana respectivă  o plăcere de moment (ca și cum ai mânca o înghețată și apoi îți vezi mai departe de viață) felicitări ești o persoana potrivită pentru a fi fuck buddy și un candidat valabil pentru psihoterapie.

Dacă nu ești capabil, fugi! Fugi pentru că ai se te îndrăgostești de un om despre care nu știi nimic și nu are disponibilitatea emoțională să-ți ofere ție ce ai tu nevoie. Fugi, pentru că oamenii incapabili să se îndrăgostească sunt… defecți și înfiorători.

Dacă ai crezut că poți dar te-ai înșelat, nu rămâne ancorat în pactul vostru neconvențional cu speranța că în timp vei fi altceva decât un corp sexy cu vaginul strâmt. Fii sinceră. Cu tine și cu el. Dar din momentul în care imediat ce ajungi acasa de la el și vrei să fii tot acolo, pune stop.

Sincer mă înspăimântă gândul că sexualizăm absolut orice în jurul nostru dar scoatem romantismul din sex. Mi-e greu să nu aud în jurul meu despre meaningless sex, în toate formele lui, fără ca adolescenta romantică și idealistă care a crescut cu cărți siropoase și cu învățăturile părinților de a fi virgină până în noaptea nunții, să nu sufere puțin…

Oh și încă ceva, dragi prieteni. Asigurați-vă că relațiile voastre convenționale, nu devin un aranjament fuck buddy, nerostit.

Aveți grijă de voi!

O prințesă pentru un regat?

Un palat austriac, o sală de bal, o  rochie de împărăteasă și o nuntă cu însuși împăratul. Ce persoană de sex feminin nu și-ar putea dori așa ceva? Prin cartea sa, Sissi – Împărăteasa Austriei, Jean Des Cars ne aduce dovada clară că nu orice vis poate fi îndeplinit sau înlocuit de aceste elemente regale.

Romanul reprezintă biografia uneia dintre cele mai îndrăgite suverane din istorie, soția tânărului împărat Francisc Iosif I al Austriei. Din fragedă copilărie, Sissi era un spirit liber, meditativ și iubitor. Niciun animal nu pierdea afecțiunea ei, nicio floare nu trecea neobservată. Iar inteligența sa lasă adesea plini de uimire pe cei din jur.

sissi
sursa: wikimedia

Francisc nu a putut să treacă cu vederea aceste calități ale fetei, fiind fermecat de sufletul ei. El nuu s-a lăsat constrâns de faptul că Sissi era doar o fiică de duce. Nici de faptul că sora ei, Helene, era cea dorită ca împărăteasă. Așadar, în viață, la deciziile majore, nu suntem mereu nevoiți să facem compromisuri, așa cum ne arată suveranul austriac. Istoria nu ne lasă niciodată la ananghie când dorim să căutăm învățăminte.

Aflăm că Sissi devine o femeie puternică, hotărâtă și încăpățânată. Extrem de frumoasă și cu o talie de invidiat, atentă cu cei din jur și mereu cu atitudinea potrivită, nu este de mirare că atât soțul său, cât și poporul o îndrăgește. Însă, în ciuda acestor calități ale sale, ea nu a dorit niciodată să fie împărăteasă. Detesta eticheta de la Curte și faptul că era mereu sub supraveghere, dar îndura cu stoicism. De fiecare dată când avea ocazia, realiza câte o escapadă la țară sau pe vreo insulă, cât mai departe de regulile de la palat.

Cartea respectă realitatea istorică în totalitate. Scrisă într-un mod plăcut și realist, romanul ne oferă o imagine detaliată și clară referitor la viața iubitei împărătese de secol XIX. Cu îndemânare și subtilitate, autorul surprinde evoluția lui Sissi, de la tânără adolescentă cu visuri, la femeie determinată, perseverentă și cu spirit practic, evoluție urmărită până în ultimele clipe ale vieții sale.

Din acest roman putem să conturăm portretul unui ideal feminin. Nu voi afirma că Sissi nu avea defecte. Le veți sesiza voi pe parcurs. Însă împărăteasa noastră este, cu siguranță, un model de urmat! De asemenea, istoria ne pune față în față cu o realitate plăcută: există șansa de a te alege și cu regatul, și cu iubirea adevărată!