Codul lui Michelangelo de Benjamin Blech & Roy Doliner

Arta… nețărmurită sursă de enigme. Niciodată nu poți ști cu exactitate ce a vrut artistul să exprime prin opera sa. Poate doar dacă ai ocazia să-l întrebi și să-ți explice. Dar, chiar și atunci, e posibil să-și considere ideile mai bine transpuse în lucrare decât prin niște vorbe. Bineînțeles, există riscul ca tu să nu vezi lucrurile ca el și să nu înțelegi ce a vrut să transmită în totalitate.

Dar ce face omenirea atunci când se vede pusă față în față cu una dintre cele mai prețioase opere de artă ale sale? Pe lângă faptul că o conservă cât mai bine, încearcă să cunoască toate mesajele pe care artistul a vrut să le lase în urma sa. Același lucru l-au încercat și Benjamin Blech și Roy Doliner în cartea lor, Codul lui Michelangelo.

sursa: cotidianul.ro

Pictura realizată de Michelangelo în Capela Sixtină este obiectul de studiu al acestei cărți. Cu o jumătate de mileniu în urmă, Michelangelo, unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți artiști ai lumii, a pictat o parte a Capelei (tavanul și peretele de deasupra altarului), sub egida a doi papi.

Cartea Codul lui Michelangelo prezintă sistematic pictura, căutând să reveleze mesajele inserate de artist.  Ceea ce este interesant este că autorii cărții nu își folosesc imaginația pentru a crea o carte de ficțiune. Ei aduc argumente solide, bazate pe documentare temeinică. Cunoașterea istoriei reprezintă un punct forte pe care ei îl exploatează până la capăt.

În mare, autorii susțin o teorie: necesitatea de a se împăca iudaismul cu creștinismul, rațiunea cu credința, Biblia evreiască cu Noul Testament. Interpretarea dată întregii picturi dezvăluie secrete la care cei mai mulți dintre noi nu ne-am fi așteptat.

sursa: photobucket.com

Un scurt exemplu pe care vi-l pot da este faptul că, la scena numită „Crearea lui Adam”, Dumnezeu este plasat cu dibăcie într-o jumătatate de creier, mai exact, în emisfera dreaptă, adică cea legată de înțelepciune. Nu oricine și-ar fi putut da seama de reprezentarea creierului în pictură, mai ales gândindu-ne la că, la vremea respectivă, disecțiile erau strict interzise. Faptul că Michelangelo avea cunoștinte despre organele interne se datora unor aventuri nocturne prin locuri ascunse, unde studia cadavre – dar aici este o altă poveste.

Pentru pasionații de acest domeniu, Codul lui Michelangelo  este un deliciu! Pentru ceilalți, este un izvor nesecat de cultură generală și nu numai. Oricum ați privi-o, este o carte care, cu siguranță, vă va deschide apetitul pentru cunoaștere!

 

Codul lui Michelangelo de Benjamin Blech & Roy Doliner

Arta… nețărmurită sursă de enigme. Niciodată nu poți ști cu exactitate ce a vrut artistul să exprime prin opera sa. Poate doar dacă ai ocazia să-l întrebi și să-ți explice. Dar, chiar și atunci, e posibil să-și considere ideile mai bine transpuse în lucrare decât prin niște vorbe. Bineînțeles, există riscul ca tu să nu vezi lucrurile ca el și să nu înțelegi ce a vrut să transmită în totalitate.

Dar ce face omenirea atunci când se vede pusă față în față cu una dintre cele mai prețioase opere de artă ale sale? Pe lângă faptul că o conservă cât mai bine, încearcă să cunoască toate mesajele pe care artistul a vrut să le lase în urma sa. Același lucru l-au încercat și Benjamin Blech și Roy Doliner în cartea lor, Codul lui Michelangelo.

sursa: cotidianul.ro

Pictura realizată de Michelangelo în Capela Sixtină este obiectul de studiu al acestei cărți. Cu o jumătate de mileniu în urmă, Michelangelo, unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți artiști ai lumii, a pictat o parte a Capelei (tavanul și peretele de deasupra altarului), sub egida a doi papi.

Cartea Codul lui Michelangelo prezintă sistematic pictura, căutând să reveleze mesajele inserate de artist.  Ceea ce este interesant este că autorii cărții nu își folosesc imaginația pentru a crea o carte de ficțiune. Ei aduc argumente solide, bazate pe documentare temeinică. Cunoașterea istoriei reprezintă un punct forte pe care ei îl exploatează până la capăt.

În mare, autorii susțin o teorie: necesitatea de a se împăca iudaismul cu creștinismul, rațiunea cu credința, Biblia evreiască cu Noul Testament. Interpretarea dată întregii picturi dezvăluie secrete la care cei mai mulți dintre noi nu ne-am fi așteptat.

sursa: photobucket.com

Un scurt exemplu pe care vi-l pot da este faptul că, la scena numită „Crearea lui Adam”, Dumnezeu este plasat cu dibăcie într-o jumătatate de creier, mai exact, în emisfera dreaptă, adică cea legată de înțelepciune. Nu oricine și-ar fi putut da seama de reprezentarea creierului în pictură, mai ales gândindu-ne la că, la vremea respectivă, disecțiile erau strict interzise. Faptul că Michelangelo avea cunoștinte despre organele interne se datora unor aventuri nocturne prin locuri ascunse, unde studia cadavre – dar aici este o altă poveste.

Pentru pasionații de acest domeniu, Codul lui Michelangelo  este un deliciu! Pentru ceilalți, este un izvor nesecat de cultură generală și nu numai. Oricum ați privi-o, este o carte care, cu siguranță, vă va deschide apetitul pentru cunoaștere!

 

Sunt burlac și-mi place!

Ante scriptum: Cristian Paraschiv (30) este unul dintre bărbații cu care am ieșit în ultima lună, pe care l-am diagnosticat automat cu frică de angajament. Dar uite că l-am provocat să scrie un articol pentru noi și s-a ținut de cuvând așa că cine știe… poate m-am înșelat.

Ce înseamnă să fii burlac? 

…total altceva decât se vehiculează pe piaţă, înseamnă că nu eşti capabil să te schimbi.Când spun asta mă refer la câteva lucruri extrem de importante. O relaţie presupune din start că viaţa ta se va schimba, de cele mai multe ori din temelii, pentru că nu poţi trăi cu cineva iar acest lucru să nu te schimbe, să nu îţi schimbe viaţa.

Dacă înainte mergeai cu băieţii la o bere şi nu îţi păsa de nimic acum e cam greu.

Dacă programul tău era alcătuit având în prim plan masculul Alfa ce eşti acum teritoriul aparţie altcuiva şi e bine marcat.

Dacă bugetul tău avea capitole aparte acum cheltuilile se diversifică şi nu, nu mă refer la materialiste care apar doar atunci când ai nevoie de atenţie şi sex, ci la vacanţe împreună, seri minunate care încep târziu în noapte şi nu se termină nici măcar în zori de zi cu o cafea plină de iubire şi parfum de fericire iar cel mai important viaţa ta se schimbă pentru că dăruieşti persoanei iubite cel mai important si mai de preţ lucru adică TIMPUL tău.

Timpul petrecut împreună cu iubita, se transformă în amintiri, AMINTIRI care te fac să trăieşti şi să simţi viaţa altfel, care schimbă in tine aproape tot modificând până şi cele mai adânci şi ascunse porniri egoiste. Acum lucrurile se împart la doi iar dinamica e alta, apar fără să îţi dai seama planurile comune, începe să îţi pese de ce se întâmplă cu ea în special când tu nu esti aproape iar gandul îţi zboară departe unde nici nu ştiai că poate ajunge.Te gândeşti la ce face, te preocupă cu cine iese, te macină gândul de fiecare dată când îşi spune că iese cu prietenele la o cafea, unde merge, dacă e bine şi nu e gelozie, e un sentiment minunat de fericire, conştientizezi că îţi pasă cu adevărat iar inima începe să bată tare în piept de fiecare dată când sună telefonul iar la celălalt capăt este o voce calmă, care transmite forţă cu fiecare cuvânt rostit.

Aceste experienţe te maturizează, te transformă în bărbat, pentru că în iubire nu există doar bune, o relaţie devine puternică doar după ce depăşiţi împreună nişte obstacole, greutăţi, momente dificile atunci când încrederea e testată şi ajunge la cote maxime iar respectul şi comunicarea clădesc un drum unde luminiţa de la capătul lui este mult mai aproape doar privind înainte împreună cu o inconştienţă aproape de nebunie.

Pe mulţi acest drum îi sperie, din foarte multe motive, necunoscutul e mult mai greu de acceptat decât confortul unor relaţii pasagere fără implicare şi viitor, destinaţia este aproape iar drumul uşor, fără schimbări majore cu libertate totală de alegeri şi opriri. Schimbarea este cel mai mare duşman al burlacului până o va întâlni pe EA, pe femeia care îi va schimba viaţa iar EL va înţelege că această schimbare se numeşte FAMILIE.

Masochistă, caut sadic

În autobuz, o tipă în jeanși și teneși. Are note mari la facultate și își păstrează în cameră ursulețul pe care l-a primit când avea 5 ani. Are orgasm doar când este lovită peste față. Visează că într-o zi se va muta într-o casă cu subsol unde va avea un întreg arsenal sado-masochist. O cheama Ema.

Ema are o verișoară, Lavinia. E rockerită și bea doar bere neagră. Vara merge în Vamă și se sărută în fiecare seară cu un pletos pe care nu îl duce acasă. Îi e frică. Îi place sexul soft.

Colega ei de clasă, Raluca are o relație de 5 ani cu un tip pe care l-a cunoscut în liceu. Îi place să citească Balzac iarna. E veșnic nemulțumită și zi de zi declară că vrea să îl părăsească. N-a avut un orgasm în viața ei. Visează la cine romantice și ieșiri la operă.

Sora ei se îmbată des și se sărută cu alte prietene de ale ei. Numele ei Violeta. Caută un bărbat alături de care se înțeleagă de ce e toată lumea așa înnebunită după sex. Până acum, doar a stat pe spate și s-a plictisit. Totuși atunci când Andra, colega ei de apartament a dat o petrecere, și-a despletit părul când a intrat o blondă în cameră.

Și pentru că tot am menționat-o, Andra are fantezii cu doi bărbați.

Cât despre bărbați… blonzi, înalți, cu corp atletic. Bruneți, cu barbă și în cămăși. Insensibili. Lacrimogeni. Fixiști pe detalii. Neatenți. Necomunicativi. Prea vorbăreți. Fumători. Fumători de iarbă. Voluntari pentru drepturile animalelor. Corupți. Inteligenți. Răi. Chipeși. Ah bărbații!

Preferă blondele. Preferă roșcatele tunse scurt. Unii tânjesc după bulimice. Alții le-ar numi bulimice. Să aibă pe ce pune mâna. Unii au prima experiență homosexuală. Își caută partenere amatoare de sex anal. Alții își caută școlărițe înnebunite după sexul oral. Unii vor doar pe la spate. Alții ejaculează precoce.

Mi-am petrecut teribil de mulți ani din viață declarând vehement 2 lucruri: Nu există suflete perche și sexul reprezintă mai mult de 50% dintr-o relație, în sensul în care daca e bun, nu e o garanție că relația e funcțională, dar dacă e rău, relația sigur nu merge.

Dacă în privința celui de-al doilea lucru îmi mențin părerea, treaba s-a schimbat în ceea ce privește primul aspect. Cum naiba să nu existe suflete pereche când suntem toți atât de suciți, atât de frustrați, atât de diferiți încât ne pot completa doar oamenii la fel de suciți, frustrați dar diferiți într-un mod diferit  și totuși complementar?

Până acum invocam următorul argument: Cât e de tristă ideea de a avea o singură persoană potrivită în celălalt capăt al lumii și tu să n-ai bani de autobuz?

Ei bine, văd lucrurile astfel. Pentru că există mentalități regionale. Pentru că există sistem educațional specific unei țări. Pentru că doar noi între noi putem înțelege că punga de Kaufland funcționează foarte bine pe post de sac de gunoi. Pentru că și nordicii sunt deprimați. Dar e altfel de depresie.

Pentru că într-o zi Ema își va găsi sadicul perfect. O va lua prin surpindere când vine de la serviciu, o va lega, o va plezni peste fată și îi va acoperi gura atunci când vrea să țipe mai tare. Și Ema va fi extaziată și  va radia oriunde va merge. Va evolua ca om și profesional. Va fi fericită.

Lavinia se va mărita cu un pletos amator de poezie.Laura va găsi un tenor și va merge să îi vadă spectacolul. Iar Violeta? Violeta va avea un threesome în care va înțelege că este lesbiană.

Iar bărbații? Blonzi, înalți, cu corp atletic. Bruneți, cu barbă și în cămăși. Insensibili. Lacrimogeni. Fixiști pe detalii. Neatenți… Diferiți, vor fi visul femeii lor.

Cât despre mine? Rămâne doar să îmi găsesc frustratul perfect.