Modelarea bărbatului

Noi, femeile, avem un fetish bizar pentru modelare şi remodelare.
Ne petrecem unele dintre noi ani în incercarea de a ne găsi fondul te ten perfect, ne terorizam parul cu tot felul de nuante de blond. Suntem permanent nemulţumite de corpul nostru. Vrem sâni, nu vrem riduri. Eventual niste sâni mai mari. Facem abodmene seara înainte de culcare şi ţinem diete peste diete.
Avem în sânge decorurile interioare. Într-o zi vrem draperii mov asortate cu covorul din sufragerie, în contrast cu fotoliile verzi, în altă zi inventam câte o culoare de care niciun bărbat pe lumea asta n-a auzit pentru gresia din baie.

Da, noi femeile avem un fetish pentru modelare şi remodelare. În mintea noastra suntem atat de speciale în care fiecare lucru pe care il atingem (la propriu sau la figurat) are nevoie de amprenta noastra.

Iar cand vine vorba de bărbati… ei bine, bărbatul meu 30+ a avut vreo 5 relatii serioase care l-au marcat, şi să fiu a naibii dacă nu o să-l înnebunesc şi eu puţin.. aşa… ca să ştie viitoarea lui prietenă, că am trecut pe acolo.

Când aveam 12 ani am primit unul din cele mai bune sfaturi pe care o copilă, viitoare bloggeriţă şi mare amatoare de relaţii imposibile şi complicate, îl poate primi: ORI IL IEI AŞA CUM E, ORI IL LAŞI ÎN PACE.
E drept, persoana în cauză a fost părăsită exact înainte de nuntă, dar ideea asta, este o parte intrinsecă a mea, care în timp s-a cristalizat.

Da, cu ceva tact, diplomatie si ceva farmec personal, poti schimba un bărbat. Dar schimbarile se rezumă la parfumul pe care îl foloseşte, cămăşile pe care le poartă şi… dacă eşti cu adevarat iscusită, o să reuşeşti sa-i muţi colecţia de masini din punctul A în punctul B. Dar obiectiv vorbind, cam despre asta este vorba.

Nu cred că poţi transforma un bărbat dependent de muncă, într-unul care adoră să se relaxeze acasă cu tine. Dumnezeu mi-e martor că am încercat!
Nu poţi opri un barbat să urmărească materiale pornografice.
Nu poţi obliga un bărbat care nu doreşte să fie tata, să-ţi facă un copil.
Pur şi simplu nu poţi obliga un bărbat să te iubească aşa cum vrei tu.

Tot ce e important este găsirea unui partener care necesită compromisuri mici pentru beneficii mari!

Gel de duș relaxant cu trandafir sălbatic și plante BIO Kräuter®

Eu sunt veșnic în căutarea unor produse care să hidrateze pielea în profunzime. Dar spun că sunt in căutări pentru ca de multe ori hidratarea promisă de reclame s-a dovedit a fii doar o strategie de marketing și pielea mea era tot uscată.

Trebuie sa știți că eu am pielea destul de uscată. Așa mi-a dăruit-o mama natură și de exemplu pielea de pe mâini se usucă rău datorită detergentului de vase și a produselor de curățenie.

Am încercat aproape toate mărcile de Geluri de duș care se găsesc prin hipermarket-uri și nu am fost deloc mulțumită pe termen lung pentru efectul de hidratare nu durează decât maxim până dimineața.

Săptămâna trecută am intrat in Plafar să îmi achizioționez crema de păr și mi-a atras atenția un gel de duș BIO relaxant de la Life Care.Când l-am mirosit, m-am îndrăgostit pe loc! Are un miros floral mi-nu-na-t. Citind pe el, am descoperit că are la baza o combinație inedită de ingrediente BIO, precum arnica montană, mușețel și Urzică, combinate cu trandafirul sălbatic.

Prețul rezonabil(14lei/250ml) și mirosul m-au convins să il iau acasă în probe. L-am încercat și pot sa zic că DA! Chiar există un gel de duș care să îmi hidrateze pielea in profunzime și să nu mai am senzația urăta de piele uscată dupa baie. Mi-a plăcut de asemenea și faptul ca are o textură cremoasă și e nevoie de o cantitate mică de gel de duș care face multă spumă.

Singurul lui minus ar fi acela ca mirosul de trandafiri nu persistă foarte mult pe piele, dar pentru că nu îmi usucă pielea îl iert:-)

Femei emancipate sau muieri disperate?

Egalitatea dintre sexe este un concept greu de materializat. Interactionez des cu barbaţi pentru care nu sunt om, sunt femeie şi se comportă ca atare. Au senzatia că doar pentru ca nu posed niciun cromozom Y, este într-un mod bizar obligaţia lor sa se transforme în masculi alfa şi să încerce să mă impresioneze. Nu se pune problema Îmi placi. Nu e nimic special la mijloc. Au acelaşi comportament cu orice femeie. Cu astfel de bărbaţi noţiunile de prietenie sau colaborare profesională cad. E obligaţia lor să încerce.
Ce rost are să inviţi un individ la cafea dacă asta e treaba lor şi o vor face oricum? Cred că
majoritatea te-ar cataloga drept disperată. Pentru că undeva, în lobul lor frontal stă ideea că o femeie de treabă nu ar agăţa niciodată un tip.Partea rea e când ajungi să ai tu impresia asta despre tine.

Cred eu că fiecare femeie care se respectă ştie cum să atragă atenţia unui bărbat. De multe ori o poate face fără să îşi dea seama. Într o lume în care femeile nu sunt oameni, totul se rezumă la primul contact vizual lansat ca o invitaţie timidă dar cochetă şi plină de farmec. Aceasta pare într adevăr calea cu şansa de reuşită cea mai mare. Joaca.

Şi totuşi se spune că femeia îşi alege bărbatul şi nu invers. Dar stai, nu te bucura prea tare, alegi de unde ai, nu te duci tu să cauţi de nebună! Doamne fereşte să vezi un bărbat care să ţi placă şi să mergi să îl inviţi la o cafea. Nu aşa e regula. Tu trebuie să stai cuminte şi să îl aştepţi pe Făt Frumos. Acceptă să ieşi cu orice bărbat că cine ştie când o să apară următorul?!

O femeie care abordează un bărbat este o femeie care se simte bine în pielea ei. Care este sigură pe ea. Este o femeie puternică. Nu va începe să se considere neatrăgătoare sau neinteresantă dacă va primi un refuz.
Iar un bărbat care nu se va simţi intimidat şi nu va avea o gândire misogină, este bărbatul care o merită. Iar ea, pentru că este o MissWho nu se va multumi cu mai putin.

Suflete pereche

Iubire izvorâtă din prietenie sau prietenie datorată iubirii? Uneori, ai spune că lucrurile sunt clare. Dar sunt momente în care nici măcar persoana în cauză nu mai poate distinge: a ajuns să iubească pentru că l-a cunoscut pe celălalt pe parcursul prieteniei? Sau au fost prieteni pentru că l-a iubit? Există o delimitare foarte fină între cele două,  așa cum ne putem da seama și din romanul Suflete pereche de Cecelia Ahern.

suflete pereche1
sursa: librarie.net

De-a lungul cărții, asistăm la cele mai importante momente din viața lui Rosie și Alex. Cei mai buni prieteni încă din copilărie, cei doi s-au cunoscut datorită faptului că erau vecini, iar părinții lor se aflau în relații cordiale. Cei doi copii erau nedespărțiți. Ulterior, adolescenții nu au uitat de unde au plecat. Rosie chiar a evoluat, căci a început să-l iubească. O dragoste pură, dar neîmpărtășită…

…Căci soarta l-a condus pe fiecare dintre ei pe câte o cale diferită. În timpul liceului, Alex s-a mutat în America împreună cu familia, iar Rosie a rămas în Irlanda. Dacă înainte îi despărțeau doar câteva peluze frumos îngrijite, acum oceanul se afla între ei. „Uneori, destinul îți joacă feste”, așa cum regăsim scris și pe coperta cărții.

Și totuși, viața nu te dezamăgește atât cât ai crede. În ciuda distanței, cei doi au păstrat legătura de prietenie. Pe parcursul unei mari perioade de timp, vorbind prin mail-uri, prin scrisori sau la telefon, și-au făcut cunoscute unul altuia evenimentele cruciale din viețile lor și s-au sprijinit reciproc. Dar secretul lui Rosie s-a păstrat. Iubirea nu piere când este simțită față de cealaltă jumătate a sufletului.

suflete pereche
sursa: tumblr.com

Voi credeți în suflete pereche? Unii ar spune că nu există, că este vorba doar de persoana potrivită la timpul potrivit. Dar dacă, de fapt, undeva, în lume, există un suflet care va aduce conceptul de compatibilitate la cel mai înalt nivel? Nu spun că fiecare își va găsi sufletul său pereche. Cred că cei mai mulți au parte de persoana potrivită la momentul potrivit menționată mai sus. Însă câțiva norocoși îl găsesc și îi rămâni loiali pe viață. Iar alții, mai ghinioniști, l-au întâlnit, dar n-au avut curajul să-l „înfrunte”. Rămâne ca voi să vedeți în care dintre categorii se regăsesc Alex și Rosie.

Cartea este scrisă într-o manieră inedită. Nu există paragrafe de narațiune, descrieri sau dialoguri, așa cum sunteți obișnuiți, ci toată acțiunea și sentimentele le înțelegem din scrisori, mail-uri, conversații telefonice sau IM-uri schimbate între personajele cărții. La început ar putea părea derutant, dar veți vedea că nu mai puteți lăsa cartea din mână. Precizez și că ecranizarea romanului s-a făcut în 2014, filmul numindu-se Cu dragoste, Rosie.

Titlul original al cărții este Where rainbows end. Cineva mi-a spus odată că, atunci când era mic, în momentul în care curcubeul apărea pe cer, avea obiceiul să meargă spre el, în speranța că îl va ajunge și că acolo va găsi o comoară. Și ce poate fi mai reprezentativ pentru o comoară decât sufletul pereche însuși? Ce comoară poți găsi la întâlnirea curcubeielor? O nebunie de culori, o pânză de lumini și stropi curați de apă răcoritoare. Așadar, fericirea.