Cazul Eprubetistului nr.1

Începusem să dezvolt un concept. Ce-i drept, cu câteva luni în urmă. Avem rațozaură, avem frezozaur, avem George însă Eprubetistul nu s-a materializat cum trebuie.

Când vine vorba de chimie, chimia Eprubetistului, toți suntem mari iubitori. Ne plac reacțiile. Nu ne pune nimeni să scriem ecuația chimică. Nu… trebuie doar să încălzim Eprubetistul la foc mediu. Puțin trinitrotoluen și putem să spunem că n-am trăit degeaba. Dar să nu credeți că Eprubetistul n-are pereche. Pe blogul meu, toată lumea are pereche. Probabil de aia am început să scriu rar. Îi căutam o pereche domnului E. Într-o zi o să găsesc o feminină demnă de Eprubetist.

Dar până atunci să vorbim despre momentul de apariție a E. Singur o să îl cunoști într-o zi în care o să iei autobuzul (tu fiind obișnuit să mergi pe jos, cum zic). O să intri în amărtâtul ăla de 7B (dacă ai noroc să nu plece din stație fix când ajungi tu acolo. Never mind) și o să te duci și o să îți compostezi biletul ca un om civilizat ce ești. Și apoi simți că te enervează ceva. Cam cum ar bâzâi o muscă pe lângă urechea ta. Dar tu nu poți să faci mișcări bruște pentru că ești în autobuz (mai precis în 7B. În 7B toată lumea știe pe toată lumea. N-ai vrea să ți se spună Aia bâzâită de muște. Ai și tu o demnitate, nu?)  Apoi, după ce o să te prefaci zece minute că nu ai o problemă și că poți ignora o chestie de 1 cm, o să îl vezi. Și o să zici: Ăsta e E.? Ești nebun?

Da. Nu o să dai doi bani pe el. O să râzi de el și de urechile lui clăpăuge. Mă rog. Nu neaparat. Poți să râzi și de piciorușele micuțe. Nicio problemă. Ideea e că o să razi de el. Până când într-o zi o să ieși cu George la un suc. Și așteptai să ieși cu G. Pentru că vorbești zilnic despre el și ai o obesesie și toată lumea știe (doar George nu știe că e George). Revenind. Ești tu și George sau George și cu tine. Să zicem că sunteți în… Wales. Și tu și George stați la fumători, la etaj. Și auzi o voce care te enervează. BÂZÂIE mai precis. Și apoi intră și el la fumători cu atitudinea aia de eprubetă jmecheră. Și vrei să îl iei la bătaie pe George să plece.

Da. Nu e greu cu ebrupetele. E simplu și precis. Partea urâtă constă în alegere:

a) George care nu știe că e George, revenit pe calea cea bună, care promite că nu mai pleacă niciodată și care n-aduce nimic nou

b) Eprubetist care știe că e Eprubetist, ciudat despre care știi că pleacă, după ce stă cu tine cinci minute pe zi. Dar ce minute…

(Scuze G. O să treacă)