Aș putea fi milionară

Dacă aș primi bani de la stat pentru răbdare. Sau măcar aș putea să fiu voluntarul anului într-un ONG care promovează munca neîntreruptă din relația de cuplu.

Pentru că e muncă serioasă. Nu imediat, dar așa, după ceva timp, când se calmează apele și fluturii mor. Se duce zvăcul și o dată cu el iluzia  că lucrurile se întâmplă spontan.

Pentru că la început suntem cele mai bune versiuni ale noastre. Hormonii ne transformă în cine am vrea noi să fim (chiar dacă rolul nu ni se potrivește întodeauna). Lucrurile merg de la sine, suntem deschiși și prietenoși, bla bla.

Dar după ce mor fluturii, începe munca. Zilnică. Îmi dau seama că nu suntem  chiar atât de asemănători cum credeam. Așa că trebuie să încep să îți explic cu calm că nu-mi place asta, ca de fapt vreau ailaltă și când spun ailaltă mă refer defapt la cealaltă chestie. Iar eu la rândul meu sunt responsabilă să te ascult cu același interes, deși uneori aș baga un Friends în locul discuției vulnerabile.

Etapa asta nu cred ca se termină niciodată. Nu ne oprim din a ne cunoaște și culmea mai și avansăm pe parcus. Discuții peste discuții.

Lucrurile nu se mai întâmplă spontan dincolo de un punctl și cred că dacă planul tău este să aștepți ca lucrurile  să se întâmple astfel o să ți se lungească urechile de frustrare și plictis.

Așa că dacă m-ar plăti cineva pentru că îmi aduc aminte că te enervează când nu-ți raspund, sau când îmi las telefonul în pat, aș fi milionară. Aș fi milionară pentru că fac un efort să nu fac toate chestiile alea mici care îmi vin natural dar știu că te scot din sărite. Și am trăi amândoi în bogația noastră acumulată din eforturile făcute în a ne face viața mai ușoară și mai conectată. Și într-un fel suntem milionari. Acum 4 ani aș fi zis că suntem milionari în sentimente și iubire și curcubee.

Dar aș da câteva milioane pe câteva mii. Sute? O sumă modică, serios, orice e ok.

Decat sa iubesti, mai bine joci la pacanele

Am avut o revelatie zilele trecute: ai mai multe sanse sa castigi la pacanele decat sa gasesti pe cineva de care sa te indragostesti pe bune si sa te iubeasca inapoi. Numim amatorii de cazinou idealisti-nerealisti, cand colo ce sa vezi, viata in sine, e un o pariere constanta. Cica daca nu iubesti, nu traiesti. Mari intelepti indeamna muritorii de foame la asumat riscuri. Probabil am muri instant daca am realiza la cate riscuri ne expunem zilnic prin simplul fapt ca deschidem ochii dimineata. Sa traiesti inseamna sa risti. Sa iubesti inseamna sa traiesti. Silogism simplu din care deducem ca trebuie sa ti-o iei cu brio, sa te tavalesti in chinuri si sa iti bagi picioarele in ea de viata de cateva ori.

Pariori inraiti si devotati

Judecam oamenii cazinoului pentru ca obtin un castig apoi continua sa parieze. De parca tu, te-ai multumi cu doar un dram de fericire dupa ce ai prins gustul. Tot asa, relational vorbind, vrei sa iti multiplici castigurile. A dat norocul peste tine si ai cateva date-uri bune? Let s gamble. Hai cu relatia. Hai cu statul bot in bot. Hai cu intimitatea, cu copiii si vizite la socrii.

Pe mine norocul m-a izbit frontal. Am apasat spin pana m-a luat naiba si chiar cand eram pe minus, ce sa vezi, curge cu rotiri gratuite si prinzi Jackpotul. Pe Mister Jackpot ca sa fiu mai specifica.

Si uite de ce e mai usor sa castigi la jocuri de noroc decat la jocuri din astea ale relationale. La cazinou, prinzi un jackpot, colectezi banii, te duci acasa si bei un pahar de vin. Viata e buna si punct. La dragoste, prinzi un jackpot dar nu te poti opri din pariat. O dai inainte, esti high si pariezi pana cand nici tu nu mai stii exact cat ai investit. Daca esti foarte ghinionist, se termina spinul, iesi pe minus si abia atunci realizezi. Daca esti norocos, o sa realizezi in momente de vulnerabilitate, o sa te uiti la el si o sa te apuce panica: Bai omule, insemni prea mult pentru mine, prea repede.

Mister Jackpot

Cine esti si ce ai facut cu MissWho? Ma intreb pentru cateva fractiuni de secunda in oglinda in fiecare dimineata. Ma consolez cu gandul ca oriunde ar fi MissWho aia, sta mai bine acolo. In repaus. Cuminte. Gata sa toceasca tastatura in cazul in care tipa din oglinda si-o ia iar: Fi-ar ai naibii de barbati, cu ciudateniile lor ca nu ma mai invat minte!

Ma intorc in dormitor, imi sarut Jackpotul si plec la munca. In drum spre metrou realizez. N-a murit nicio parte din mine. Doar ca Jackpotul scoate din mine tot ce am eu mai frumos de oferit. Zambesc oamenilor pe strada ca o psihopata. Ma entuziasmez in timpul cinelor de parca sunt somaleza. Ma minunez de un gest atent de parca am trait in pestera.

Si poate ca da, se termina distractia si high-ul. Dar n-o sa ma opreasca niciun Oficiu National al Jocurilor de Noroc sa pariez mai departe. Asa ca imi scot telefonul din geanta si ii scriu: Hai sa ne mai jucam de-a cazinoul.

Așa cum n-am mai fost de mult

Mă trezesc în fiecare zi zâmbind. Uneori cu el în dreapta mea. Mă rostogolesc în brațele lui și răsuflu ușurată. Alteori mă trezesc singură, dar și asta e ok. Pentru că fericirea e un sentiment care pur și simplu nu se mai dezlipește de mine. Mă urmărește peste tot, în metrou, la birou, în timp ce îmi beau cafeaua pe balcon. Am un zâmbet tâmp pe față și pentru prima dată de mult timp, simt că nu îmi mai ajung cuvintele să mă exprim.

Îmi spune în timp ce pregătește cina:

-E fascinant și înfricoșător cum am ajuns să ne atașam atât de repede.

-Am avut un preludiu lung, îi răspund eu zâmbind.

E ciudat cum imediat ce am renunțat la tâmpenii și mi-am activat voința am început să îl privesc cu adevărat. Și m-am îndrăgostit aproape instant. Cine ar fi zis? M-aș fi jurat că sunt prea cinică, prea realistă, prea damaged să mai simt lucruri din ăstea. Dar uite cum realitatea stă în fața noastră cu alte planuri.

Mi-e frică și sunt entuziasmată. Vreau să stau lângă el, să fug, să mă întorc și să-l iau și pe el cu mine. Ascult Stick with you și jur că am momente când îmi vine să dansez singură de nebună. Lumea e mai colorată iar eu mă simt mai frumoasă ca oricând.

Sigur că mă simt și mai vulnerabilă ca oricând. E nebunie curată să te îndrăgostești. Cu cât ne uităm mai mult unul la celălalt, cu atât e panica mai mare. Cu numărul de cine luate împreună, cu atât crește exponențial nevoia de confirmare. Dar mă las pradă sentimentelor. Întocmai ca un high, ca o beție, care te cuprinde… nu lupți împotriva ei. Te lași dus de val și de bucuri de aventură.

Și apoi ceva fascinant se întâmplă… Are și el frici. Îi e teamă că am să mă răzgândesc iar, că nu știu ce vreau, în fine… că n-o să stau. Dar n-am vrut niciodată să stau atât de mult lângă cineva. Să văd ce se întâmplă. Să mă bucur de prezent.

Pentru prima dată în istorie, sunt fericită și nu mă tem să o declar.

Sunt mai eu ca niciodată. Fără nicio restricție, fără nicio încercare de a fi altcineva în afară de ceea ce sunt. Nu fac niciun compromis ca să-i fac pe plac. Și sunt de ajuns. Devenim încet încet cei mai buni prieteni. Mă ia în brațe, îmi miroase părul și îmi spune că se îndrăgostește de mine. Iar eu n-am nicio obiecție.

Îmi spune:

-Sper, pentru binele meu, că asta o să fie o relație de lungă durată.

-Știi, am un sentiment al naibii de bun cu privire la asta!

 

To be continued…

În căutarea lui Holly Cunt sau despre Vlăduț

Vlăduț e un bărbat 30+ tare simpatic. Are ceva al lui. O evitare care te atrage instant. Un je ne sais quoi derivat din frustrare și singurătate. Parcă l-ai iubi un pic. Parcă ai face ceva să-l faci fericit. Ai încerca să te ridici la super standarde, să-l convingi, să-i desenezi cu creta pe tablă, că tu poți și vrei și hai să. Vlăduț e un misogin.

Vlăduț visează la suflete pereche. Și ca orice evitant știe cum trebuie să fie femeia perfectă. Tu, muritoare de foame, un biet om, o umilă ființă terestră, n-ai nicio șansă să îi fi pe plac. Dar e ok, că asta te ambiționează și mai tare.

Vlăduț nu prestează prea mult. În pat adică. Lui Vlăduț îi place să stea pe spate, cu ochii închiși și să primească totul. Și deși nu prestează nimic, Vlăduț vrea ca tipa cu care face sex să și-o tragă mișto. Evident nimic greșit până aici.

Dar mai e ceva. Pentru că Vlăduț, deși își dorește o tipă care să și-o tragă mișto, vrea ca tipa să fie virgină. Neprihănită. Numai a lui. Un fel de Sfânta Fecioară care să se transforme brusc și doar pentru el într-o mega expertă în materie de plăcere orală. Ia stai, că mă doare mintea. De unde învață duduia?

Din filme? Aoleu Doamne ferește. Ce femeie care se respectă se uită la pornografie? Pornografia e pentru destrăbălate și bărbați. Deci pică. Cărți? Bă, parcă e o idee mai ok, dar tot nu-i prea convine lui Vlăduț, că parcă are domnișoara un interes prea mare în sexualitate. Tot scârțâie un pic. Păi și de unde să știe dacă experiența nema și materiale auxiliare n-are voie? Ancestral? Da. Ancestral e foarte bine.

Hai ca să nu zici că iar vorbesc doar despre sex. S-o dăm mai la sentiment. Deci vrem să aibe o experiență oarecare, că deja e un bărbat 30+ respectabil gata să se așeze la casa lui. Trăncănește despre copii și rate la apartament. Și nu poți să iei chiar pe oricine. Pentru că lui Vlăduț nu îi place să fie stresat prea mult. Să ne amintim că e evitant. Deci dacă are treabă la serviciu, nu sunăm. Dacă vrem afecțiune, nu cerem că poate îl stresăm. Dacă punem întrebări despre ce se întâmplă cu conexiunea noastră… aoleu, ai înnebunit?! Vrei să îl obosești de tot?!

Se poate astfel de femeie? Normal că da. Vlăduț merită o astfel de femeie pentru că el în sine nu e băiat rău. Poate să găsească pe cineva să nu-l bată la cap? Absolut. Doar că ce te faci că ai nevoie de un pic de experiență și să fii un pic sigură pe tine ca să nu o dai în anxietate când Vlăduț dispare cu săptămânile din peisaj. Aoleu, păi și cum înveți să nu o iei razna când te îndrăgostești și Vlăduț te tratează ca naiba? Să nu cumva să îmi spui că din experiențele anterioare, căci mă supăr rău de tot pe tine și încheiem discuția. Atunci cum? Ancestral? Da, ancestral e foarte bine.

Mai e ceva. Căci Vlăduț e bărbat complex. Declară el că vrea lucruri simple, dar Dum-ne-ze-u-le cum îi place să le complice. Vlăduț mai e și sadic. Păi cum Dracu. Să presupunem că ai o relație sănătoasă cu câțiva oameni. Vlăduț o să-i denigreze. Să presupunem că te descurci profesional foarte bine. Vlăduț o să te critice. Să presupunem că te îmbraci frumos. Vlăduț o să-ți dea exemplu o gagică de pe stradă care se îmbracă super original și mișto.

Dar Vlăduț te aburește că el vrea ceva profund, real și autentic. Te va simți când începi să renunți și va fi acolo să te mai râcâie un pic. Vlăduț vrea o femeie ambițioasă, deșteaptă, independentă, frumoasă și care să și-o tragă mișto, în timp ce e umilă, supusă și virgină. Vlăduț e un ipocrit.