Despre feminismul prost înțeles sau de ce femeile sunt ființe superioare și acest lucru ar trebui semnalat în Constituție

 

Acum milioane de ani acest pământ fermecat a fost binecuvântat cu existența unor ființe purtătoare de vagin. Atunci bărbații au realizat că absența excrescenței odioiase este trăsătură a superiorității așa că s-au adunat în peșteră și au încercat să găsească o soluție rapidă.

Unul, mai fraier a spus: Am putea să le venerăm, să le aducem flori și pietricele și să le spunem zi de zi că suntem recunoscători zeilor pentru existența lor.

Ce ai bă, ești tâmpit? O să le spunem că sunt proaste. Am văzut eu că plâng din orice.

Ultima idee a fost votată în unanimitate.

caveman-healthier-living

Asta era acum milioane de ani. Între timp femeile s-au prins cum stau lucrurile defapt și s-au apucat să împuște bărbații. Din extrem de multă frustrare, lacrimi și violuri, s-a născut feminismul. Incredibil de prost înțeles de femei, surprinzător de popularizat de bărbați. Bărbatul trebuie călcat pe cap pentru că avem noi o furie ancestrală pe specia lor pentru că până de curând nu ne lăsau să votăm.  Femeile, în toată gingășia lor, nu vor egalitate ci superioritate. Castrăm bărbații pe capete. Dacă săracii vor să își exprime și ei vreo părere, mai mai că le-am spune: Tacii naibii! Te-ai exprimat liber mii de ani!

Cum să nu fii o feministă proastă? Am rugat un bărbat incredibil de mișto să vorbească despre asta.

 

Nu îi lua bărbatului ce e al lui! Nu-i stinge dorința deas2261 a păstra tradiția, de a-si menține obiceiul străvechi, ieșitul la vânătoare. Atunci, vânătoarea aducea un beneficiu suprem- hrana doar că acum lucrurile au mai evoluat nițel și nu se mai vânează mamuți ci domnișoare frumoase cu manechiuri impecabile și zâmbete calde.

Acest tip de vânat  este un pic diferit, pentru că vă solicita răbdarea și vă stimulează capacitatea de a fi spectator interactiv. Voi stați jos, relaxați-va, noi suntem în control și știm ce facem.

În fapt, lucrurile sunt simple: nu îi poti cere bărbatului să fie un mielușel în societate, dar un colos erotic în casă și un tartor dezlănțuit în pat.

E un joc al minții de a acapara totul! E în sânge și partea buna este că vine cu tot pachetul, de la textul cu care te abordează, mai mult sau mai puțin inspirat, la modul în care se trezește dimineața si se spală pe dinți înainte să se trezească.

Are nevoie de șlefuirea și menținerea acestui stil vânătoresc, de la început, pânâ la sfârșit. Totul se învârte în jurul oportunităților de a manipula. Orice moleculă de testosteron are o voință proprie, ne face să ne simțim puternici și demni de admirat. Alimentează egoul și ne menține fericiți. Nu-i lua asta! Oferă-i oportunitatea să învete cu ce să te surprindă! Lasă-l sa se amăgească, să gândească, să miroasă, să calculeze și să scoată ce are mai bun din el! Culege asta din ceea ce face el. Redescoperă-l când aruncă sulița și înfruntă-l. Tot ce face are ca scop aprinderea scânteii femeii de lângă el! 

 

În fapt, totul este un joc în care fiecare își are partea prestabilită. Nu! Nu e plictisitor! Frumusețea constă tocmai în variații ale scenariului și căutarea coechipierului potrivit. Așa că lasă-l să plătească prima cafea dacă vrei. E partea lui… partea ta constă în alegerea rochiei, pantofilor și asortarea bijuteriilor. Și nu fi ipocrită! Știi că adori asta.

Ah și încă ceva! Învățați să vă bucurați de sex. Odată ce veți învăța, vă va trece pofta de castrat bărbați. În fapt egalitatea (nu superioritatea) începe în patul conjugal.

women-feminism-women-against-feminism-facebook

 

Post scriptum: TÁRTOR, tartori, s. m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu severitate, despotic. ♦Fig. Om fără scrupule, care își impune voința, care terorizează, care comite fapte reprobabile

 

Anunțuri

Sunt burlac și-mi place!

Ante scriptum: Cristian Paraschiv (30) este unul dintre bărbații cu care am ieșit în ultima lună, pe care l-am diagnosticat automat cu frică de angajament. Dar uite că l-am provocat să scrie un articol pentru noi și s-a ținut de cuvând așa că cine știe… poate m-am înșelat.

Ce înseamnă să fii burlac? 

…total altceva decât se vehiculează pe piaţă, înseamnă că nu eşti capabil să te schimbi.Când spun asta mă refer la câteva lucruri extrem de importante. O relaţie presupune din start că viaţa ta se va schimba, de cele mai multe ori din temelii, pentru că nu poţi trăi cu cineva iar acest lucru să nu te schimbe, să nu îţi schimbe viaţa.

Dacă înainte mergeai cu băieţii la o bere şi nu îţi păsa de nimic acum e cam greu.

Dacă programul tău era alcătuit având în prim plan masculul Alfa ce eşti acum teritoriul aparţie altcuiva şi e bine marcat.

Dacă bugetul tău avea capitole aparte acum cheltuilile se diversifică şi nu, nu mă refer la materialiste care apar doar atunci când ai nevoie de atenţie şi sex, ci la vacanţe împreună, seri minunate care încep târziu în noapte şi nu se termină nici măcar în zori de zi cu o cafea plină de iubire şi parfum de fericire iar cel mai important viaţa ta se schimbă pentru că dăruieşti persoanei iubite cel mai important si mai de preţ lucru adică TIMPUL tău.

Timpul petrecut împreună cu iubita, se transformă în amintiri, AMINTIRI care te fac să trăieşti şi să simţi viaţa altfel, care schimbă in tine aproape tot modificând până şi cele mai adânci şi ascunse porniri egoiste. Acum lucrurile se împart la doi iar dinamica e alta, apar fără să îţi dai seama planurile comune, începe să îţi pese de ce se întâmplă cu ea în special când tu nu esti aproape iar gandul îţi zboară departe unde nici nu ştiai că poate ajunge.Te gândeşti la ce face, te preocupă cu cine iese, te macină gândul de fiecare dată când îşi spune că iese cu prietenele la o cafea, unde merge, dacă e bine şi nu e gelozie, e un sentiment minunat de fericire, conştientizezi că îţi pasă cu adevărat iar inima începe să bată tare în piept de fiecare dată când sună telefonul iar la celălalt capăt este o voce calmă, care transmite forţă cu fiecare cuvânt rostit.

Aceste experienţe te maturizează, te transformă în bărbat, pentru că în iubire nu există doar bune, o relaţie devine puternică doar după ce depăşiţi împreună nişte obstacole, greutăţi, momente dificile atunci când încrederea e testată şi ajunge la cote maxime iar respectul şi comunicarea clădesc un drum unde luminiţa de la capătul lui este mult mai aproape doar privind înainte împreună cu o inconştienţă aproape de nebunie.

Pe mulţi acest drum îi sperie, din foarte multe motive, necunoscutul e mult mai greu de acceptat decât confortul unor relaţii pasagere fără implicare şi viitor, destinaţia este aproape iar drumul uşor, fără schimbări majore cu libertate totală de alegeri şi opriri. Schimbarea este cel mai mare duşman al burlacului până o va întâlni pe EA, pe femeia care îi va schimba viaţa iar EL va înţelege că această schimbare se numeşte FAMILIE.

În mintea femeilor

Ante scriptum: Acest articol apraține Optimistului care scrie foarte foarte bine!

Ce ne spun bărbații ? De fapt, ce le spun eu bărbaților, al naibii Mell Gibson ce sunt, pentru că aseară, aducându-mi aminte de filmul ăla în care actorul simpatic intrase în mintea femeilor surpinzandu-le pe toate cu chiloții în vine, m-am decis sa procedez ca el.

Mi-am luat pe furiș (și asta ca să nu mă vadă lumea prin casă, că mi-o luam de nu mă vedeam), mi-am luat ojă, trusă de machiaj, niște ciorapi mai rupți ce-i ținea soția prin casă pentru colorat ouă de sărbători și alte mii de acareturi ce-i sunt necesare femeii pentru a deveni divă si m-am transformat brusc. Cu ajutorul a două fire băgate în priză, în Optimista cea cu vin-o încoa’. Vă fac din genele mele false, mă observați?

Și nu vă spun and cross my heart and hope to die dacă n-am început să gândesc precum o femeie în toate subiectele legate de nenorociții aștia de bărbați. Aștia ce ne fac zilele grele și nu vă pot minți că nu am început să mă gândesc cam la ce mi-ar plăcea să mi se spună la urechile mele fardate, ce declarații m-ar da pe spate și nu vă gândiți la prostii! Habar n-aveți voi,bărbați fraieri, m-ar putea duce printre nori albi de plăcere.

Da, cu ochii închiși, relaxați în orbitele lor, cu zâmbetul meu șăgalnic a la o pretty woman, îl ascultam pe el șoptindu-mi versuri de iubire, o poezie ceva care mă făcea să danzez pe ritmuri de vals vienez. Îl ascultam cu îmi spune vorbe despre frumusețea si tinerețea mea nemuritoare, despre cât de bine arăt și cum nu mi se vede celulita de pe picioare, despre cât ar da el și cat ar lupta ca să fie cu mine mereu ca doi muritori legați ca  niște porumbei pe craca vieții. Și nici nu vă imaginați ce simțeam ca femeie și ce senzații unice ai când stă un nehalit pe tine toată ziua să te determine să-i cazi în brațe, câte emoții te cuprind când reduta ta este încercuită de armate de dedicații care mai de care mai impresioanta pe inima plină de sensibilitate sau câtă plăcere îți face, fără greața și nimic rău prin stomac, atâtea dulcegării scoase din laboratorul dragostei.

Cu un efort strigător la cer și cu ajutorul comentatorilor de fotbal care anunțau salvator începerea unui meci, am apucat ștecherul fierului de călcat cu dințăii și m-am cutremurat la realitate printr-un șoc electric de toată frumusețea. M-am dat trei pași în spate, mi-am scuipat de câteva ori în sân și-am zis tare: Ufff și femeile astea, vor să-și audă urechilor exact ce își doresc. Ce fraiere!

S-a culcat fată mare și s-a trezit mireasă.

… sau cum m-am hotărât să-i cer mâna.

Viața mea n-a fost niciodată una „liniștită”, deși cred că asta nu e ceva neobișnuit în societatea în care trăiesc, dar în ultimii ani „things really got down on a rollercoaster”. Unii ar spune că atunci când totul merge prost, va fi și mai prost și că dragostea e ultimul lucru la care te mai gândești, dar eu zic că nu-i așa, ci dimpotrivă. Dragostea e primul lucru la care se gândește oricine, întotdeauna. În special bărbații. Dacă femeile sunt câteodată/adesea materialiste, bărbații nu au aproape niciodată această calitate. Ei vor doar dragoste sinceră și pentru asta ar face orice, pentru că noi trăim cu adevărul cum că dacă ai parte de sex (pentru că și asta face parte din dragoste), atunci se rezolvă cu toatele. Da, cu sex se rezolvă toate. And hence, the need for love.

Apropos de dragoste și sex: cică se făcuse un sondaj în Europa cu subiectul „care sunt cele mai bune prostituate”. Și, cum altfel, româncele erau primele în top pentru simplul motiv că (nu, nu pentru felația de calitate) oferă afecțiune pe lângă serviciile sexuale. Asta e ceva la care nu te-ai așteptat de la o prostituată, este? Și totuși, poate că ele sunt dintre persoanele care au cea mai mare nevoie de a oferi și primi afecțiune. Poate că sunt printre puținele persoane care au înțeles că singura cale prin care poți primi afecțiune e să o oferi.

Dar revenind la bijuterii…

Bijuteria mea de fată a fost întotdeauna sclipitoare, încă de când am remarcat-o în urmă cu 6 ani la facultate. Am văzut în ea atunci cea mai mare cantitate de feminitate pe care o văzusem într-o femeie. Și am urmărit-o ani buni până să am onoarea să o țin de mână. Cum ajungi ca bărbat să ceri mâna unei femei? Te înnebunește! Așa ajungi. Te ia, te toacă, te aduce la limita disperării, te înnebunește, pentru că trebuie să fii nebun să te însori, cum a scris cineva odată. Cum face asta? Simplu. Îți arată lucruri pe care nu le-ai trăit niciodată. Și pe care doar ea ți le poate oferi. Te ademenește ca traficanții de droguri (dar ei de unde credeați că au învățat?): prima doză ți-o oferă, apoi vii în genunchi la ele că mai vrei. Devine cu adevărat palpitant când îți citesc gândurile, chiar mai palpitant când fac asta în timp ce dorm.

Pentru mine căsătoria nu a fost ceva plănuit. A venit pur și simplu, ca un lucru firesc. Nu are o însemnătate anume, e doar o oficializare a unei stări de fapt. E ca un certificat de naștere: tu știi că te cheamă Ștefan, dar ai și o hârtie pe care scrie asta. Așa știu eu că o iubesc și că îmi voi petrece toată viața cu ea și nu am nevoie de un act, obicei sau ritual care să „ne lege”. Știu că pare aiurea să spun asta, dar alcătuim un tot. Parcă am fi o singură persoană.

Oricum, după cum am subliniat și în titlu, s-a întâmplat peste noapte. Deși îi aruncasem câteva petarde cum că aș avea ceva pentru ea, nu s-a așteptat la ce i-am pregătit. Dormea profund, cum rar i se întâmplă, pentru că de obicei o trezește orice gest pe care-l fac. I-am pus inelul pe deget, am scris un bilețel pe care scria „Vreau să trăiesc viața lângă tine!” și m-am culcat. În miez de noapte se-aude vocea ei emoționată: „Ștefan, mi-a crescut ceva pe deget! Te iubesc!” A fost o zi încărcată de emoție. Și atât. Fără filmare, fără flash-mob, fără fanfară, orchestră, mariachi. Doar noi doi sub pavăza nopții.