TIC-TAC! TIC-TAC!

O zi ca oricare alta. Viața își urmează cursul obișnuit. Rutina s-a instalat din nou. Trecutul este dat uitării. Activitățile au devenit un reflex, fiecare zi pare la fel. Stop.

Primești un bilet ciudat. O invitație de la un necunoscut. Spre bucuria ta, expeditorul se semnează: U.N. Owen. Este un pretext să treci peste faptul că nu îl cunoști și să îi îei mesajul în serios. O invitație pe o insulă misterioasă, într-un loc relativ apropiat de orașul tău, nu poate să fie neglijată. Nici faptul că pe insulă se află o casă de vacanță luxoasă, dacă dai crezare zvonurilor pe care le-ai auzit. Normal că le dai! Fiecare zi e mai plictisitoare decât precedenta, iar în trecut nu te mai poți întoarce. Așa că, de ce nu? Nu e politicos să refuzi o  invitație așa de generoasă.

Prin mijloacele personale, ajungi pe insulă. Ai o decepție. Nu esti special, cum credeai. Alte nouă persoane se mai aflau în vilă, de asemenea. U.N. Owen a avut grijă ca nu numai tu singur să devii noul lui destinatar de binefaceri. Poți accepta și asta.

zece_negri_mititei
sursa: sodahead.com

Toate bune și frumoase. Primești camera personală în care să te cazezi, iar administratorii casei sunt primitori. U.N. Owen nu are posibilitatea de a te încânta cu prezența sa. Deocamdată, va trebui să te întreții cu restul invitaților.

Întâmplător, observați pe perete versurile unui cântecel ciudat, pentru copii. Nu îl luați prea mult în seamă, cu toate că versurile par amuzante, căci numără descrescător, de la zece la zero. Se pare că U.N. Owen nu este doar generos, ci și cu simțul umorului. Cea mai bună gazdă! Păcat că nu e prezentă!

În timpul cinei… un mesaj înregistrat! Fiecare este acuzat de săvârșirea a câte unei crime. În scurt timp, unul dintre invitați e ucis. Nouă… O furtună violentă începe, rămâneți blocați pe insulă. Nu aveți cum să anunțați autoritățile. Barca nu poate fi folosită, căci vântul este prea puternic. Afli de un alt invitat că a fost omorât. Opt… Câțiva bărbați pleacă în recunoaștere. Insula este pustie și mică, fără locuri în care te poți ascunde. Ucigașul nu ar fi avut cum să părăsească insula. Asta ridică suspiciuni grave… unde este ucigașul? Tic-tac, tic-tac!

Credeați că sunteți în asta împreună, dar acum nu vă mai puteți încrede unul în altul. Panică, panică, panică! Poate chiar cel de lângă tine este făptuitorul. Ce dacă are alibi solid? Poate el l-a omorât doar pe primul, nu și pe al doilea. Cine urmează? Ești tu? Unde să te ascunzi? Să te baricadezi în camera ta ar fi o soluție! Sau nu! De fapt, doar dacă verifici înainte să nu se fi ascuns acolo criminalul!

Îți tremură mâinile, gândurile nu te lasă o clipă liniștit. Bărbatul de pe canapea arată dubios. Dacă e el? Ah, cum se uită tipa de a zis că e secretară la tine! Și-o închipui că tu i-ai omorât? Sau o fi chiar ea de vină și vrea să pară inocentă, ca să nu o bănuiți. Va mai avea loc o următoare crimă, oare? Când? O să fii următorul? CUM POȚI SĂ SCAPI DIN ACEST COȘMAR?!…

P.S.: Iată o imagine creată de cartea Zece negri mititei de Agatha Christie. Am decis să nu pun în titlu numele cărții, pentru a nu fi spoiler referitor la articol pentru cei care știu deja despre ce e vorba în carte. Habar n-am ce părere o să aveți voi când o citiți, dar pe mine chiar m-a captivat și m-a făcut să am aceleași trăiri cu personajele. Citită și la ceas târziu… se creează o atmosferă ideală… pentru descoperirea unei ieșiri din labirintul în care ai intrat de bunăvoie.

Neo-Woman (2020+). Articol din viitor

Pe Vecinu’ il cunosc de o viata. De pe vremea cand eram amandoi11013081_354496998089763_3791362336931097745_n

baieti rai, ascultam rap si fumam pe furis. Greu de crezut, nu? Dupa ce am postat pe site-ul lui articolul Cu cine vorbim despre sex, a decis sa intoarca vizita, impartind cu noi ideile sale nepopulare pe care le iubesc atat de multi oameni.

Nu uitati sa ii faceti o vizita pe www.nepopular.com

Bun venit în viitor:
– Omenirea nu mai stă la coadă pentru lapte şi carne, ci pentru ultimul produs Apple.
– Bărbatul foloseşte mai multe produse cosmetice decât femeia.
– Datorită unor „abuzuri” se interzic blugii skinny-fit pentru bărbaţi şi colanţii pentru femei.
– Muzica, la sensul figurat, nu mai există.
– Un remake „Lolita” înregistrează un profit record pentru cinematografia mondiala. Mii de cretineri aprobă şi iau apărarea acestei producţii cinematografice. În acest punct omenirea omenirea şi-a atins pragul final al decăderii din prisma filmelor, după „Friends with benefits” în care am învăţat că e ok să sex fără să relaţie, „Fifty Shades of Grey” în care am învăţat că e ok să sex dacă durere şi să sex-durere dacă nu consens, filmul „Lolita 2020 – an immoral story” ne spune că e ok să pedofilie.
Şi totuşi, ce s-a întâmplat cu femeia?

Greii ani ai afirmării femeii în societate s-au încheiat şi, iată, după 100 de ani (1920 – 2020), rezultatul. Se pare că neo-femeia a înţeles de multă vreme că nu va putea ajunge la standardele abstracte şi inexacte ale masculilor. A adoptat strategia „Don’t follow, take the lead”. Aparent în 2020 bărbatul e cel care se îngrijeşte, cel care petrece 45 de minute dimineaţa în baie. Femeia îşi ciufuleşte puţin părul, se spală pe dinţi, pe faţă şi, dacă e vreo ocazie specială, se machiază. Nu prea mai e timp de piedut pentru că femeile conduc acum guverne şi corporaţii şi, da, chiar şi maşini. Şi ştiu să şi parcheze. Cu spatele.
Ce e însă diferit la ele sunt cearcănele, ridurile şi alte urme de bătrâneţe şi oboselă. Nu, nu se datorează reducerii uzului de cosmetice, ci unei lipse. Conduc lumea dar le lipseşte ceva ce numai noi le putem oferi. Ştiu că sună penibil bărbaţi din trecut, dar aţi uitat să vă apreciati şi să iubiţi femeia cu care vă împărţiţi micul-dejun şi dormitorul.
Bărbaţii au rămas undeva paralizaţi în anii 2013-2015, au o constantă obsesie pentru bărbile dese şi cămăşile de tăietor de lemne. Sigur, standardul teoretic de „Spornosexual” a devenit ceva concret iar acum o bună parte din noi mergem la sală sau ne facem implanturi de pectorali.
Bărbaţi, trebuie să recunoaştem, am cam neglijat omenirea, planeta şi pe ale noastre femei. Ne-am concentrat prea mult pe dezvoltarea proprie, pe aparenţe, pe aspect, pe imagine şi am uitat de fiinţele cândva firave cu care convieţuiam. Acum au ele grijă de noi. Acum avem noi nevoie de ele. Poate că ar trebui să fi păstrat părţile bune din orgoliul nostru.

Uităm că există, dar nu am fi noi fără el…

Sunt studentă la medicină și în timpul liber predau unor copii de clasa a 2-a noțiuni de bază despre sănătate. Le-am vorbit recent despre anatomie și fiziologie, despre organele corpului și funcționarea lor. La finalul lecției, o fetiță care e de obicei plină de entuziasm și curiozități, a venit și m-a tras de mână: ,,Doamna, știți că există un organ pe care doctorii îl neglijează tot timpul?,, Ea studiază mereu un atlas de anatomie pe sub bancă, așa că așteptam, intrigată, să îmi dea un răspuns savant, despre vreun transplant de organ de care nici eu nu aveam habar. ,,Ce organ?,, M-a privit fix și vocea ei de obicei inocentă a căpătat un ton matur, iar ochii i-au strălucit cu o înțelepciune necaracteristică unei așa vârste fragede. ,,Sufletul, doamna. Sufletul,,. Ok, m-am blocat pentru un moment scurt, încercând să articulez ceva pe măsură. N-am gasit ceva mai potrivit decât să o aprob. ,,Da. Ai dreptate,,.

Femei, bărbați, îndrăgostiți sau eterni singuratici, ne mai îngrijim cu adevărat sufletul? Ne îmbolnăvim des, suntem în căutarea unor tratamente cât mai eficiente, apelăm la cei mai buni medici, dar ne preocupăm oare vreodată de sănătatea noastră spirituală? Da, eu tind să cred că există așa ceva. Cred că un om nu se poate considera cu adevărat sănătos dacă nu găsește un mod de a-și vindeca și întreține sufletul sănătos. Ne preocupă statutul social și financiar, vrem să fim acceptați și chiar admirați, ne străduim să facem lucruri care nu ne reprezintă, dar știm că sunt necesare sau așa vrem să le considerăm. Ne place să fim productivi și să găsim o finalitate în lucrurile pe care le facem, sau cel puțin un scop. Dar cât de des ne oprim pentru a savura clipa, pentru a ne contopi cu viața? Cât de des ne conștientizăm existența, și cât de des realizăm ce este important cu adevărat pentru noi? În tot acest timp, în care trecem mai degrabă pe lângă viață, și nu prin ea, alergând spre idealuri care se dovedesc a fi irealizabile sau chiar dacă le atingem, ne dăm seama apoi cât de trecătoare și nesemnificative sunt, în tot acest timp, sufletul nostru rămâne flămând, pentru că uităm să îl alimentăm. Și poate că ne dăm seama într-un final că neglijându-ne sufletul, ne-am neglijat pe noi, ne-am pierdut esența și energia care ar trebui să ne caracterizeze. Am epuizat-o și ne-am epuizat și pe noi.

Poate ar trebui să iubim mai mult, mai pasional, să ne cunoaștem mai bine și să ne dăm voie să fim fericiți. Să iubim mai mult viața, să apreciem o conversație profundă cu un prieten pe care îl vedem rar, să ne bucurăm de o poezie citită în fugă, să ascultăm mai multă muzică bună, să facem mișcare, să ascultăm ploaia și să zâmbim soarelui. Să ne iubim în primul rând pe noi și să dăm o satisfacție acestui ,,organ,, de care uităm uneori cu desăvârșire: SUFLETUL.suflet-deschis

sursa imaginii: http://www.femeiastie.ro

Cazul Johnny Bravo sau cum mi-am pierdut interesul in 40 de minute

Am incercat acest joc numit si: Imi placi, dar n-am nevoie de tine, sunt fericita oricum. Nu doar ca a mers perfect, dar m-am distrat teribil urmarind cum un barbat atat de arogant si sigur pe el, s-a pierdut atat de repede.

Am cunoscut acest barbat 30+, sexy, arogant, inteligent si amuzant in conditii… misterioase. Am acceptat sa ies cu el. La finalul serii, am primit numeroase mesaje, care de care mai pasionale si mai.. disperate. Imi placi cu totul.  Iesirea noastra n-o sa fie un eveniment izolat. Am citit blogul, am inteles ce vrei, o sa incerc pentru ca mi-e clar ca merita. L-am intrebat: Of, asa disperat? Mi-a spus ca l-am inteles gresit.

Ziua urmatoare, mi-a spus ca a lucrat pana tarziu, dar vrea neaparat sa ma vada. Nu i-am raspuns.

Am primit un mesaj, spunandu-mi ca el nu vrea jocuri. I-am raspuns: Of, n-ai inteles. Nu e un joc. Sunt doar neinteresata.

Si acum am sa va explic cum a dat gres in 40 de minute:

1. Mi-e greu sa cunosc barbati care sa nu mentioneze subtil cat de bine o duc ei din punct de vedere financiar. Well, nici acest barbat 30+ nu s-a lasat mai prejos. Am petrecut 40 de minute cu el, timp in care am aflat despre cele 3 masini ale lui, ca este jucator la bursa, ca si-a petrecut ultimele zile de nastere pe cate un continent diferit.

I-am spus: Nu o sa fiu ipocrita sa ma prefac ca vreau sa traiesc in coliba uchiului Tom, astfel incat sa zic ca nu ma intereseaza banii. Dar caut un tip inteligent si ambitios. Banii vor veni pe parcurs, simultan cu ai mei.

2. Este o lume plina de misogini. Problema este ca sunt rare cazurile cand iti dai seama ca un barbat e misogin la prima intalnire. De obicei misoginismul e mascat si mai nuantat. De la barbati care afirma ca toate femeile sunt nebune la replica acestui barbat realizat:

Am avut 3 relatii serioase, sigur ca m-am mai culcat si cu altele, dar na.. sunt barbat.

Chestia asta ne-a fost baga in cap de o viata. Marea majoritate a femeilor sunt convinse ca asa sunt toti barbatii. Tu, ca femeie, daca inseli, esti o tarfa. El… e barbat si chipurile noi trebuie sa intelegem ca e in ADN-ul lor. Cromozomul Y vine odata cu iertarea universala.

3. Cand am inceput sa ies cu barbatul meu 30+ a mentionat fugar si timid ceva legat de sex, apoi si-a cerut iertare. Am ras si i-am zis: Stii, nu sunt frigida si m-as fi enervat teribil daca dupa ce mi-am petrecut o ora in fata oglinzii, nu ai fi vrut.

Eh, discutia asta a avut loc la 2 luni dupa ce l-am cunoscut. Si uneori, un barbat care iti spune ca te vrea e… misto (imi pare rau, nu gasesc un termen mai rafinat).Dar, pe lumea asta exista o notiune uitata numita respect. Poate ca am eu niste conceptii nu tocmai permisive, poate sunt prea sensibila sau poate pur si simplu am fost educata. Dar un barbat care vrea sa se culce cu mine la jumatate de ora dupa ce m-a cunoscut si are senzatia ca asta chiar se va intampla primeste un singur raspuns, sincer si plin de compasiune: Of dragule, asta n-o sa se intample!

4. Imi plac barbatii siguri pe ei, care sunt capabili sa ia o decizie si sa se comporte conform statului social pe care care il au. Dar ma uitam la acest barbat, bandu-si apa tonica, la zambetul lui de comis voiajor de parca incerca sa imi vanda ceva de care isi dadea si el seama ca n-aveam nevoie… si n-am putut sa nu ma intreb:ok prietene, ce e in neregula cu tine?

Peste ceva timp mi-a zis ca ii place ca sunt atat de increzatoare in mine, ca n-a vazut fete de 20 de ani atat de sigure, de calme, care sa stie sa se puna in valoare atat de bine.

Am zambit arogant. De ce? Pentru ca stiu ca in spatele micului meu rol, era ceva in neregula cu mine. Eram constienta de nevoia mea de afectiune si de nesiguranta de care dau dovada uneori. Stiam ca nu sunt complet independenta. Si atunci am realizat ca este musai ca tipul sa fie nebun.

5. Chiar inainte de iesirea cu el, vorbeam cu o prietena despre textele barbatilor. Mi-a spus ca nu stie cum sa procedeze. Sa le raspunda pentru a le demonstra ca replicile lor sunt idioate, sau sa pretinda pur si simplu ca… a picat in plasa.

Nu pot sa nu ma intreb… cand s-au intalnit barbatii toti la un loc si au decis ca este nevoie de niste replici idioate pentru a ne castiga interesul?? Si cine naiba i-a convins ca merg? Well.. probabil ca o femeie care ura barbatii.

Nu vreau sa te intreb care e culoarea ta preferata, mancarea, chestii de genul. Imi place sa te provoc. Asa vad cum reactionezi si te cunosc mai bine (Replica asta ar fi buna in teorie, doar ca am mai auzit-o)

Esti departe de mine, ma enerveaza ca e masa intre noi. (Mie mi se pare ca stai bine…)

Imi place sa te privesc. Esti foarte frumoasa. Imi place cum ti se imbina gatul cu trunchiul imi plac ochii tai mult..si buzele, imi plac mult bratele tale. (Da.. am sac de box acasa, de acolo m-am ales cu bratele astea simpatice)

Sunt special, merit ce e mai bun. Da? Si ce, ma rog, te face asa te special? Nu stiu. (hahahahaaa)

Dupa 20 de minute, am realizat ca barbatul foarte prezentabil din fata mea era o caricatura a ceea ce si-ar fi dorit sa fie. Am cerut nota si l-am trimis spre taramanul barbatilor cu care nu mi-as pierde vremea niciodata.

Ori era un idiot complet.. ori mi-am schimbat preferintele 🙂