Cea mai frumoasă relație din lume

Am citit la un moment dat pe facebook o chestie de genul You can t be happy in a relationship until you can be happy single.

Și evident mi-a rămas în minte. De ce? Pentru că it s so fucking true!

Nu te poti baza pe cineva să-ți rezolve frustrările și să se ocupe de rănile tale. Nu toată lumea e disponibilă să îngrijească un bolnav și să nu uităm de faptul că e nedrept să spui cuiva: Oh, te-ai atașat de mine?Super, fii psihologul meu personal…Nu de alta dar ies mai ieftin cu o cutie de bomboane o dată la 2 luni decât cu 2 ședințe pe săptămână la doctor G.

So… mi-am dat seama care e cea mai frumoasă relație din lume! Nu râde!

Nu e relația mea cu George, deși nu e chiar de neglijat.

E o persoană specială care te cunoaște cel mai bine. Care se presupune că știe cum să te facă fericit sau liniștit măcar. Care are încredere în tine, îți cunoaște limtele dar nu îi e teamă să te împingă să le depășești. E o persoană pe care uneori o ignori. Pe care nu o apreciezi câteodată. Pe care poți fi tentat să o lași la final.

E o relație care se dezvoltă continuu și se termină doar prin moarte. Care te poate surpinde și pe care niciodată dar NICIODATĂ n-ar trebui să o neglijezi.

Doar e cea mai frumoasă relație din lume, nu? Relația pe care tu o ai cu tine…

Nimeni nu e obligat să te facă fericit, stii? Niciun George din lume nu-ți poate promite viața pe care o vrei. Nici cea mai sinceră promisiune din lume nu-ți poate garanta loialitatea lui. (Deși poate fi făcută cu cea mai sinceritate, dar știi tu never say never…).

Deci cred că tot ce rămâne stabil este relația asta frumoasă.  Care îți dictează modul în care vezi lumea.

Restul? Povești de adormit copiii…

Femeia frumoasă, deșteaptă și singură

Zicea astazi o prietena ca daca o femeie e frumoasă, deșteaptă și singură, cu siguranță e nebună. Am râs.

Apoi am început să analizez problema.

Nu suntem cu toții? N-avem toți defecte și bagaje emoționale? N-avem toți frustrări și n-am fost trăit toți aceași viața care îți prezintă orizontul sigur și frumos pentru ca apoi să-ți închidă ușile în fată: “hai fraiere..cauta-ți fericirea în altă parte acum..”?

Care mai e rostul să întinzi mâna spre cineva și să te prezinți daca nu esti apoi dispus să oferi tot ce ai mai bun? Altfel spus, de ce ne mai implicăm în relații inter-umane dacă atunci când privim persoana respectivă în ochi ne întrebâm când și cum și de ce o sa plece?

E minunat să începi ceva nou! Ai șansa să arăți tot ce ai învățat, tot ce știi. Poți experimenta. Poți fi cum vrei tu să fii. Ai șansa să te dezvolți! Poți impresiona și ai minunata oportunitate de a nu fi gresit de n ori înainte. Pur și simplu, persoana din fața ta nu-ți poartă pică pentru nimic! Nu fi idiot! Nu strica asta!

Nu privi cinic femeia frumoasă, deșteaptă și singură. Nu o lăsa să plece pentru că trebuie să fie ceva în neregulă. Nu zic ca n-o fi puțin nebună. Dar de ce crezi că tu nu esti? Sau că nu-I poți face față nebuniei? Sau că nebunia ei e mai puternică decât toate lucrurile pe care ți le poate oferi?

Poate totuși de data asta nu ți se mai închid ușile în față…

Și dacă nu ești în stare și nu ești în stare… daca nu poți să apari în fața ei și să îi dai totul… daca mi-e frică e mai important decât vreau, atunci nu întoarce capul dupa ea pe stradă.

N-o strica. S-ar putea să fie perfectă pentru altcineva.