Mă trezesc în fiecare zi zâmbind. Uneori cu el în dreapta mea. Mă rostogolesc în brațele lui și răsuflu ușurată. Alteori mă trezesc singură, dar și asta e ok. Pentru că fericirea e un sentiment care pur și simplu nu se mai dezlipește de mine. Mă urmărește peste tot, în metrou, la birou, în timp ce îmi beau cafeaua pe balcon. Am un zâmbet tâmp pe față și pentru prima dată de mult timp, simt că nu îmi mai ajung cuvintele să mă exprim.
Îmi spune în timp ce pregătește cina:
-E fascinant și înfricoșător cum am ajuns să ne atașam atât de repede.
-Am avut un preludiu lung, îi răspund eu zâmbind.
E ciudat cum imediat ce am renunțat la tâmpenii și mi-am activat voința am început să îl privesc cu adevărat. Și m-am îndrăgostit aproape instant. Cine ar fi zis? M-aș fi jurat că sunt prea cinică, prea realistă, prea damaged să mai simt lucruri din ăstea. Dar uite cum realitatea stă în fața noastră cu alte planuri.
Mi-e frică și sunt entuziasmată. Vreau să stau lângă el, să fug, să mă întorc și să-l iau și pe el cu mine. Ascult Stick with you și jur că am momente când îmi vine să dansez singură de nebună. Lumea e mai colorată iar eu mă simt mai frumoasă ca oricând.
Sigur că mă simt și mai vulnerabilă ca oricând. E nebunie curată să te îndrăgostești. Cu cât ne uităm mai mult unul la celălalt, cu atât e panica mai mare. Cu numărul de cine luate împreună, cu atât crește exponențial nevoia de confirmare. Dar mă las pradă sentimentelor. Întocmai ca un high, ca o beție, care te cuprinde… nu lupți împotriva ei. Te lași dus de val și de bucuri de aventură.
Și apoi ceva fascinant se întâmplă… Are și el frici. Îi e teamă că am să mă răzgândesc iar, că nu știu ce vreau, în fine… că n-o să stau. Dar n-am vrut niciodată să stau atât de mult lângă cineva. Să văd ce se întâmplă. Să mă bucur de prezent.
Pentru prima dată în istorie, sunt fericită și nu mă tem să o declar.
Sunt mai eu ca niciodată. Fără nicio restricție, fără nicio încercare de a fi altcineva în afară de ceea ce sunt. Nu fac niciun compromis ca să-i fac pe plac. Și sunt de ajuns. Devenim încet încet cei mai buni prieteni. Mă ia în brațe, îmi miroase părul și îmi spune că se îndrăgostește de mine. Iar eu n-am nicio obiecție.
Îmi spune:
-Sper, pentru binele meu, că asta o să fie o relație de lungă durată.
-Știi, am un sentiment al naibii de bun cu privire la asta!
To be continued…
themisswho.wordpress.com 