De câte ori pe zi ești copil în loc să fii adult?

Nu vom vorbi astăzi despre atitudine copilăroasă ci despre mecanismele de apărare pe care le avem cu toții dezvoltate din copilărie. Uneori, în locul adultului serios, maturi și responsabil pe care ne place să-l privim în oglindă, acționează copilul rănit mai de mult. Tot acolo este și încă suferă. Poartă diverse măști, pe care le vom discuta pe îndelete.

Cine folosește măști?

Conștiința de sine, acceptarea fricilor și defectelor precum și descarcarerecunoașterea propriilor mecanisme patologice este pe cât de dificilă pe atât de necesară pentru dezvoltarea personală. Când suntem puși față în față cu noi înșine avem tendința de a fugi, ceea ce este un lucru foarte ușor de înțeles. Brene Brown, pe care o tot citez zilele ăstea a studiat vulnerabilitatea și rușinea. Ea este una dintre persoanele care explică extrem de clar de ce fugim și de ce ne ascundem în spatele măștilor. Ne percepem propria vulnerabilitate (sau a altora) ca fiind un defect. Fără să înțelegem că vulnerabilitatea este calea spre progres. Fără disconfort nu există îmbunătățire.

Ne este greu să recunoaștem că nu suntem perfecți, mai ales când toți oamenii din jurul nostru afișează o viață lipsită de vulnerabilitate. Trăim cu convingerea că ceva este fundamental în  neregulă cu noi. Poate n-o să mă credeți pe mine pe cuvânt, dar ați putea să credeți toți acești psihoterapeuți și cercetători pe care îi menționez. Toți suntem vulnerabili și toți avem mecanisme de apărare. Așa am supraviețuit până acum.

De ce uneori suntem dezamăgiți de modul în care acționăm?

Daniel Goleman în Inteligența Emoțională, descrie cum există un creier 118055282-stop-being-ashamed.jpgrațional și un creier emoțional. Dacă te-a luat vreodată gura pe dinainte sau ai acționat impulsiv pentru ca mai apoi să constați că ai fost prost, este extrem de probabil să fii acționat sub influența creierului emoțional.

Când percepem inconștient o situație ca pe un pericol, nu avem timp să analizăm lucrurile – deci să accesăm partea rațională a gândirii. În schimb, controlul este preluat de parte emoțională, care acționează mult mai rapid.

De ce acționăm în modul în care acționăm?

Copilăria este plină de decizii iraționale pe care le luăm, inconștient evident. Fără abilitatea de a ne explica rațional lucrurile, jonglăm cu noțiunile pe care le tumblr_m49oibkQmx1r431cho1_250.jpgavem pentru a putea accepta și integra evenimentele din jurul nostru. Pe moment, toate acestea ne ajută. Devenind adulți, teoretic am putea să ne resetăm modul de gândire însă, nefiind conștienți că am integrat mecanismele respective, ele fac în continuare parte din viața noastră de zi cu zi. Mai mult chiar, pot fi chiar percepute de ceilalți ca parte a personalității, ne poate afecta viața de familie, relațiile cu prietenii și schimba complet modul în care ne raportăm la noi.

Repet, nu există niciun individ care să nu aibă traume din copilărie. Majore, minore, un simplu ignorat 5 minute pentru că părinții erau epuizați sau abuz sexual, cu toții suntem afectați din copilărie.

Deci… cum acționăm?

Ingeborg Bosch creatoarea metodei Past Reality Integration prezintă 3 mecanisme clasice de apărare „salvatoare atunci, periculoase acum”:

Falsa Speranță:

hope-is-the-denial-of-reality-quote-1

Dacă voi face acest lucru voi fi împlinit. Dacă voi termina și acest task, voi fi mulțumit.

Este un mecanism de apărare folosind preponderent de persoanele care vor să satisfacă nevoile celorlalți, neglijându-le pe cele persoanele sau a celor apropiați. Având o nevoie dureroasă de a primi ceea ce a lipsit atunci, ne vom strădui să realizăm lucruri, proiectând fericirea în viitor, nerealizând că lipsa emoțională din copilărie nu poate fi satisfăcută acum prin nicio acțiune de-a nostră și în ciuda strădaniilor celor din jur.

Negarea Nevoilor

denial-land

Totul este ok, sunt bine, nu este necesar să schimb nimic deși nu simt nimic.

Este ca o falsă împlinire și împăcare cu viața. Oamenii aceștia pot fi percepuți ca delăsători și vor declara că nu simt nimic în situații în care situațiile în care majoritatea ar simți ceva. Le este greu să își asume vreo responsabilitate cu implicație emoțională și deci nu formează niciun tip de conexiune profundă, se înstrăinează de familie, sunt reci în relațiile de cuplu și au prietenii superficiale.

Falsa Putere

7f05ae0bf80b0e93c56959ae6f59d506

Nu e nimic în neregulă cu mine, dar tu ești vinovat pentru tot. Dacă tu te-ai schimba n-ar  mai fi nicio problemă!

Tendința la agresivitate, atitudinea de superioritate, gândirea că restul sunt proști, nepregătiți, imaturi, imorali, nepăsători, leneși etc. E un puternic disconfort aici și oricât de greu ar fi, nu vă lăsați niciodată păcăliți de atitudinea agresivă, jignitoare sau critică: ascunde o foarte mare durere.

 

Revenind la origini

N-aș putea să nu îl menționez măcar în treacăt pe Freud:

  • Intelectualizarea
  • Subliminarea
  • Raționalizarea
  • Regresia

și câteva post Freud:

  • Afilierea
  • Altruismul
  • Evitarea
  • Umorul
  • Compensarea

Dar despre acestea veți găsi o multitudine de articole online în cazul în care aveți curiozitatea.

Aveți grijă de voi,

MissWho

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s