Facebookul și tanti Leana sau de ce urăsc prostia

Am fost azi la țară și m-am delectat cu ultima bârfă delicioasă a satului pe care mi-a povestit-o tanti Leana, un adevărat personaj, de altfel, cu mult talent și spirit artistic. Până la urmă, viața satului e o continuă dramă literară și are nevoie de naratori vocali, altfel și-ar pierde total din farmec.

Tanti Leana nu prea le are cu lumea internetului, dar are o prietenă mai tânără cu laptop care o mai cheamă pe la ea să-i mai arate ce se întâmplă în viața virtuală, contracost, bineînțeles, pentru câteva ouă, o sticlă cu lapte sau niște ciorapi lucrați de mână. Mai află și ea cu ce s-a îmbrăcat a lu’ Gheorghe la nunta de acum două săptămâni, cu cine mai umblă a Vasilichii, ce gresie și-a pus în baie nea Ion, sau ce mașină și-a mai cumpărat Dorel din deal. Trivialități, ce să mai, nimic ce ar putea să o șocheze pe tanti Leana, sau să-i tulbure universul în care predomină armonia naturală și firescul vieții de zi cu zi. Total neimpresionant, dar așa, mai pragmatic, mai ales când e vreme urâtă și nu-ți permiți să te aduni la bancă pentru a te pune la curent cu noutățile. Dacă o întrebi pe ea, e de-a dreptul fad și neinteresant, nu poți să îți dai activ cu părerea, să critici omul în gura mare, cum era la bancă, aici te presează Like-ul, și dacă e să dai un comentariu, apoi îți sare lumea în cap dacă nu le zici de bine.

granny-internet

Ei bine, săptămâna trecută a fost una cu totul specială, total marcantă pentru tanti Leana. În sfârșit s-a întâmplat ceva care să-i capteze interesul, în sfârșit o veste pentru care să merite efortul de a se deplasa până la prietena cu internet și Facebook. Cu câteva ore în urmă apăruse pe profilul unui mare cuceritor de-al satului, supranumit și Regele Femeilor, căsătorit și cu copii, nu vă imaginați altceva, alături de o concubină de-a lui, în plin act amoros. Domnița, la rândul său, era măritată și avea odraslele acasă. Panică, revoltă și stupoare. Acestea au fost sentimentele care au dominat și încă domină în sat. Filmulețul a fost șters în câteva ore, se pare că o altă amantă furioasă de-a Regelui a fost sursa propagării dezastrului, dar s-a înduplecat până la urmă și a făcut dispărută dovada adulterului. Dar să nu cumva să credeți că s-a oprit aici, oamenii satului sunt bine dotați intelectual, în pas cu tehnologia, nu-i păcălești așa cu una, cu două. Au salvat imediat filmarea pe stick, păi cum, să afle și tanti Leana, și Gigel, și toți cei care n-au fost pe fază, păi ce, ei sunt mai proști? Să știe toată lumea cum imoralii nenorociți își fac de cap, să fie alarmat satul, să aibă ce vorbi oamenii duminica la biserică, să fie deja în temă, să nu mai fie nevoie să se ia de la capăt povestea cu fiecare în parte. Să știi exact ce ai de făcut, pupi icoana și-l blestemi pe Rege, faci trei mătănii, o condamni pe curva dracului.

Tanti Leana se închina la fiecare trei fraze și povestea în vervă cum era destrăbălata cu picioarele desfăcute, și mai vorbea și la telefon cu fiica-sa, ce grad de decadență, jenant, și ce e efectiv de netolerat e cum Regele era gol și avea șosete albe cu dungi roșii. Tanti Leana e o ființă tolerantă, da pe asta n-a putut s-o înțeleagă. Maică, dar unde mai e bunul gust, respectul față de femeia aia, cum să faci așa dragoste, cu ciorapii-n picioare? Și mai erau și așa urâți.

Ce am fi noi, oamenii, fără intimitățile altora, fără să ne băgăm nasul în curțile vecinillor, fără să ne exprimăm părerea despre deciziile și acțiunile lor? Poate că am fi, atunci, cu adevărat, oameni, și nu niște sub-oameni, niște ființe inferioare, incapabile de înțelegere, de a gândi mai departe, că fiecare își duce propriile greșeli, dacă vreți, să le numim chiar păcate, că fiecare e pedepsit, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă îl judecăm noi sau nu, chiar dacă îi lipim o etichetă pe frunte și ne simțim deranjați de gestul lor imoral, vai, pudicii de noi. Perfecții de noi, nepătații, adepții moralității, familiștii convinși ce suntem. Nu spun că Regele Femeilor și cucoana lui făceau un lucru lăudabil, nici vorbă de așa ceva, dar asta nu ne dă nouă dreptul de a ne lua titlul de mari judecători, nu ne dă dreptul să vorbim despre asta, sau să ne amuzăm pe tema lor, să facem comentarii la adresa lor, sau să îi privim diferit.

Viața ne poate duce, într-un fel sau altul, într-o ipostază penibilă, care ne poate amenința reputația, am fi tentați să zicem chiar că ne distruge total imaginea, că nu vom mai fi luați vreodată în serios, dar dacă noi am fi mai deschiși, mai puțin tentați să îi judecăm pe alții, poate că nici noi nu vom mai fi judecați atunci atât de aspru și vom primi o a doua șansă.

sursa imaginii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s