Deja-vu. Ești tot aici

Am ajuns acasă obosită. Mă mișcam din inerție. Mi-am pus o farfurie mare pe bufet și am început să tai o bucată de friptură. Apoi am băgat-o în cuptorul cu microunde. Atunci am realizat. Așa îi plăcea lui Honey. Farfurie mare și să tai friptura înainte. Cum e posibil să nu mai fii lângă mine și totodată să fii fix aici, în sufletul meu, în personalitatea mea, în mintea mea, de zeci de ori pe zi? Cum reușesc oamenii să se bage în sufletul tău, să-ți deformeze conexiunile neuronale și tu să îi lași cu bună știință?

Brusc nu mai eram în căsuța mea, ci într-o sufragerie în care îl aveam pe el în față. Tocmai ne revenisem dintr-o criză de râs în hohote. Cu obrajii amorțiți ne priveam unul pe celălalt gata să explodăm de drag. Se oprise timpul în acea secundă. Am oftat tristă.

-Honey? Realizezi că nu voi mai iubi vreodată pe cineva cum te-am iubit pe tine?

A dat din mână cu indiferență:

-Ești tânără, iubito. Dacă ar fi să iubești pe altcineva, te-ai descurca. Ți-ai găsi pe cineva.

-Da, știu asta. Nu despre asta e vorba. Era vorba fix despre modul în care te iubesc pe tine. N-o să mai fiu niciodată așa cum eram când te-am cunoscut.N-o să mai am niciodată 19 ani și n-am să te mai întâlnesc pe tine și n-am să mă mai arunc. Indiferent de cât de minunat ar fi omul din fața mea, nu voi mai putea să simt ce simt pentru tine a doua oară. Pentru că nu-l voi putea privi așa cum te privesc acum pe tine. Pentru că acum iubesc în cel mai frumos mod. Sunt așa naivă, am doar 19 ani, dar e frumos, Honey! Îți jur că e așa frumos!

M-a privit trist.

-Ești așa un copiluț prost uneori. Unde să plec? Aici stau, cu tine. Știi și mie mi-e groază când mă gândesc că ai putea să nu mă mai vrei într-o zi. Așa că dacă se întâmplă ceva…

-TACI! Ce să se întâmple! Nu se întâmplă nimic. E stabilit. Mă iei de nevastă și mor lângă tine!

-Dacă se întâmplă ceva, și prin cine știe ce nedreptate odioasă nu o să mai fii a mea, tu să rămâi așa cum ești acum. Frumoasă. Eu te-am învățat să fii frumoasă. Să nu uiți și să nu lași pe nimeni să-ți spună contrariul.

-Hai gata, că o să mă apuce plânsul. Vrei să mănânci ceva?

-Vreau să te gâdil și să nu te mai las să pleci niciodată!

 

Asta e treaba cu iubirea. Faci promisiuni cu toată bună credința din lume. Apoi viața intervine.