(fără titlu)

Am decis să profităm de vremea frumoasă și să ne reîntoarcem după o pauză, ce-i drept, cam lungă. Vă dorim o săptămână minunată și lectură plăcută!

 

Adolescența târzie sau cum ne luptăm cu maturizarea

 

Până de curând s-a crezut că vârsta la care procesul de dezvoltare fizică și psihică se încheie este cea de 18 ani, moment în care fostul adolescent poate declara că maturizarea lui este completă și că este capabil să preia frâiele vieții, să ia decizii, să fie pe cont propriu. Evoluăm continuu și contrar așteptărilor, devenim din ce în ce mai puțin liberi, din ce în ce mai constrânși, mai dependenți, momentul ,,plecării de acasă” se prelungește, iar societatea acceptă această schimbare fără prea mari bătăi de cap… continuarea aici

 

Las-o baltă!

Cred că e cel mai mare șoc, copil fiind, să îți vezi părinții iubind pe altcineva. Cumva, lumea ta sigură se prăbuște. Cum adică tatăl meu, bărbatul pe care îl respect cel mai mult în întreaga lume să îmbrățișeze o străină? Cum să suport ca mama mea să îi pregătească micul dejun unui bărbat care nu m-a crescut?

 

Da.. îți dă lumea peste cap un divorț. Nu e un secret pentru nimeni. Aparent copiii care au crescut în familii monoparentale sunt mai introvertiți. Au făcut un studiu, nu știu ce oameni deștepți, de prin nu știu ce țară străină.

Și totuși…  dincolo de egoismul copilului din noi… continuarea aici

 

Iubirea, psihoza secolului

 

Problema cu dragostea este ca oricât de minunată, pufoasă și plină de curcubee roz ar fi, tot te lasă, mai devreme sau mai târziu, cu un gust puțin amar, uneori te face să te simți total pustiit și îți răpește orice vagă noțiune pe care o aveai referitor la sensul vieții. Pentru o perioadă lungă de timp simți că în sfârșit contezi, că ești conectat cu universul, că te-ai redefinit, știi ce înseamnă să fii împlinit, găsești o motivație pentru absolute orice, începi să vezi numai binele în oameni, și cel mai important, în tine.

Totul e așa, fantastic, cu iz de poveste, vrei să lipești zâmbete pe chipurile tuturor, nu mai știi să mergi, decât să țopăi, vorbești mult și entuziastic, aprope că s-ar zice că suferi de un episod maniacal. Nebunia durează zile, săptămâni, luni… continuarea aici