Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

Dacă ați fi puși în situația de a alege un model de puritate absolută, ce credeți că ar fi cel mai reprezentativ? Răspunsul meu… sufletul unui copil. Căci ce poate fi mai inocent, mai sincer și mai tandru decât un suflet care nu a fost încă lovit de realitatea imediată?

În cartea Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee, regăsim America secolului XX, o țară încă sfâșiată de ura interrasială. Ați fi zis că această problemă nu mai era de actualitate, căci, aparent,  fusese rezolvată cu câteva decenii în urmă. Realitatea era cu totul alta: cei mai mulți cetățeni albi îi desconsiderau pe negri, făcându-le viața amară și trăgându-i la răspundere pentru tot felul de fapte. De ce? Pentru că toți negrii erau la fel: dornici să preia controlul, să fie obraznici și să se răzbune pentru că au fost sclavi.

sursa: palarisme.ro
sursa: palarisme.ro

Cei mai mulți dintre americani trăiau cu astfel de prejudecăți. Iar pentru modul acesta contagios de gândire  nu exista un leac imediat. Majoritatea familiilor promovau disprețul față de cealaltă rasă, nescăpând nici cea mai mică oportunitate de a le îngreuna viața. În opinia lor, yankeii făcuseră o mare greșeală când luaseră decizia eliberării…

Dar americanii nu luau în calcul o chestiune esențială. Cei pe care îi urau erau semenii lor. Erau oamenii, ca și ei, de care se diferențiau numai prin culoarea pielii. Fiecare pădure cu uscăturile ei? Nici vorbă! În contextul dialogurilor despre cutezanța negrilor, cetățenii americani uitau cu desăvârșire de familiile albe rău famate. Acelea constituiau un subiect de discuție ce era amintit doar în lipsa altor preocupări.

Schimbând perspectiva… Persoanele de culoare erau ca și restul. Servitoarea din casă, negresă, de altfel, era ca o mamă, fără de care cei mici nu s-ar fi descurcat niciodată. Era mai cultă decât multe persoane albe de vârsta ei. Ca să nu mai menționăm de mărinimia și loialitatea sa. Lucrătorul negru al domnului Link era un bărbat onorabil, cu soție și copiii, care mergea la muncă în fiecare zi pentru a-și câștiga cinstit pâinea.

Lucrurile nu erau văzute astfel decât de puțini cetățeni albi. Însă copiii… ei bine, copiii vedeau adevărul. Ei vedeau că negrii nu sunt cu nimic mai prejos ca albi, că cei mari iau niște decizii greșite și că nu ar lua vreodată în considerare viziunea lor. Ei vedeau că adulții percepeau totul distorsionat. Ei vedeau nedreptatea!

sursa: 500px.com
sursa: 500px.com

Și acest fapt îi rănea îngrozitor… Să calci pe zăpada proaspăt așternută cu un bocanc plin de noroi… să rupi o floare care ți se ofilește peste câteva minute în mână… să scapi o substanță toxică într-un pârâu de munte… cu alte cuvinte, să pătezi un suflet curat, care știa doar ce e bine, doar ce e just! Un suflet care, întinzând degetul, ar fi putut atinge un adevăr palpabil, neînvăluit de ura pătimașă, țesută cu iscusință de societate.

Care este cel mai mare păcat al omenirii? Că uită de unde a plecat. Că încearcă în permanență să își uite originile din care izvorăște doar bunătatea, onestitatea și iubirea. Că nu pierde niciodată ocazia să picure vrajbă în ape limpezi… Să ucidă o pasăre cântătoare.

Reclame

Citiți!

Idei, caractere, gânduri, sentimente, vieți. Da, așa este, de ele dispunem cu toții. Dar nu ar fi mai frumos dacă am putea avea mai multe perspective, nu doar cea personală? Să afli cum este și punctul de vedere al altcuiva, căci nu poate un singur om să dețină adevărul absolut. Ar fi, într-adevăr, un deliciu. Și mai bine ar fi să se afle toate la îndemână. Dar cum să reușești să le aduni pe toate? Simplu! Într-o bibliotecă de cărți.

Să ai o bibliotecă personală mi se pare unul dintre cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le realizeze un om în viață. Dacă vrem să ne dezvoltăm personal, să acumulăm cunoștințe și să luăm decizii mai înțelepte, printre cele mai la îndemână soluții ar fi să citim cărți. Există vreun gen? Depinde de la caz la caz, căci gusturile nu se discută.

Dar citiți! Citiți orice vă pică în mână! Aflați lucruri din cât mai multe domenii, pentru că numai așa veți putea să vă dați seama ce vă place. Citiți, pentru ca apoi să vă puteți organiza o viață așa cum v-o doriți! Citiți, ca să vă formați  cultura generală și să nu aveți vreun moment de vulnerabilitate. Cultura vă face să fiți mai încrezători în forțele proprii.

Și, dacă tot citiți, puneți fiecare nouă lectură într-o bibliotecă personală. Azi cumpărați o carte, o citiți, o adăugați în raft. Mâine alta… și o alăturați anterioarei, ca să facă cunoștință. Sau, altfel, le cumpărați împreună și le citiți pe rând. Dar citiți-le! Și analizați, observați, alegeți ce-i mai bun… învățați! Nu puteți să știți niciodată când vă va ajuta în viață.

Pe măsură ce orizonturile voastre se vor lărgi, astfel se va mări și propria voastră bibliotecă. Pe cărți le puteți organiza, semna, puteți să scrieți mesaje pe ele, pentru a putea să vă aminbiblioteca lui cos 2tiți în ce împrejurări le-ați luat. Eu, spre exemplu, am primit cadou de la bunii mei prieteni o ștampilă cu care voi însemna fiecare carte, pentru a o atașa într-un mod original colecției mele personale. Cu siguranță o voi privi cu mândrie. La fel veți face și voi! Va deveni oglindirea personalității voastre. Căci acele cărți v-au ajutat să vă formați ca oameni. Mai mult, veți putea chiar trăi secole de-a rândul. Deoarece, chiar dacă voi nu veți mai fi, cărțile rămân, iar biblioteca voastră va fi una dintre cele mai frumoase și reprezentative amintiri despre voi.

Așadar, citiți! Și păstrați cărțile într-un loc de cinste, numai al lor. Vor fi ale voastre, comoara voastră personală. În orice moment, doar privindu-le, vă vor aminti că însemnați ceva și că viața este frumoasă. Iar cărțile își vor dovedi și ele loialitatea, nu vă vor părăsi niciodată. Pentru că, în viață, ți se pot lua multe. Dar cultura va rămâne întotdeauna a ta.