Când toată lumea strigă în cor „Te iubeeeeesc!”

Contrar opiniei populare, iubirea nu e despre primele luni de relație, despre fluturi și despre amăgirea că nu mai ești singur pe lume. Luna de miere, căci astfel se numește perioada în cauză, e despre îndrăgosteală și prosteală. Să fii îndrăgostit nu e tot una cu a iubi, să ne înțelegem. Iubirea apare (dacă apare) după luna de miere. Imediat ce hormonii se potolesc și apare primul semn de activitate neuronală. Și am să vă explic de ce.

 

Iubirea este despre apartenență și uneori identificare

E la îndemâna oricui să spună după vreo 2 luni de relație: El este iubitul meu și eu sunt iubita lui. O ardem cu acest al meu în continuu, fără să conștientizăm de fapt ce înseamnă. Ne identificăm exagerat de mult cu rolul de iubită/ iubit și mult prea repede. Ce ești tu pe lumea asta? Iubita lui.

im-yours-youre-mine-quote-1

Nu-i de mirare că atunci când nu mai ești iubita lui, te simți pierdută. Când cel mai important rol din viața ta e să fii parter, pierderea jobului în cauză este ca pierderea sinelui și uneori a identității. E foarte înșelătoare nevoia noastră de a aparține și a poseda. Dacă nimeni nu posedă pe nimeni înseamnă că nu e iubire? Complet fals și tocmai opusul.

Iubirea este despre asumare

Am ieșit cu un tip în vară. Îmi spune că el nu vede niciun viitor, totuși și-ar dori să ne vedem în continuare. Iubirea nu merge așa. Nu îți poți negocia termeni contractuali care să îți dea posibilitatea să te retragi în orice moment, fără o explicație. Și el ar avea tot dreptul din lume să se retragă oricând. Păi nu m-a avertizat? Nu sunt eu femeie isterică și nebună dacă el dispare peste noapte și eu mă scandalizez? Ba sigur că sunt.

keep-calm-i-m-in-a-relationship-and-happy

Asumă-ți conexiunea pe care o ai cu persoana în cauză. Conștientizează că ai o influență în ceea ce o privește. Și da, aici includem și partea cu înșelatul. Fără responsabilitate și cu dorința ca celălalt să aibă cât mai puține așteptări nu se poate. Adică se poate. Dar nu e iubire.

Iubirea este despre vulnerabilitate

Brené Brown are o teorie foarte mișto despre vulnerabilitate. Spune ea că deși ai tendința să privești vulnerabilitatea ca pe o slăbiciune, lucrurile stau exact invers.

Deschiderea în fața cuiva, împărtășirea fricilor sau a gândurilor negative, acordarea șansei de a-ți vedea defectele. Păi nu sună a curaj? Nu sună ca și cum îi dai celuilalt puterea să te mutileze emoțional? Ba da. Dar despre asta e iubirea și despre speranța că nu o va face.

descarcare

Și iar ai un motiv să te simți ca o epavă după o despărțire. Mai ales pentru că oamenii, atunci când se bălăcăresc au stilul de a folosi informațiile adunate în cursul relației, împotriva ta. Păi dacă n-ai încredere în tine și ești anorexică, normal că plec, că nu te mai sufăr.

Nu e treabă ușoară. Responsabilitate, asumare, vulnerabilitate. Dar nu toți suntem capabili să iubim romantic. Îți trebuie ceva inteligență emoțională. De aia suferim ca naiba. Pentru că dăm putere cuiva fără să conștientizăm rațional consecințele.

Spunem prea des că iubim, fără să știm defapt ce înseamnă. Iar noi, cei ce auzim, cei ce tânjesc după afecțiune începem să credem. Pentru că avem nevoie disperată să credem. Apoi, surpriza, cineva nu și-a asumat, n-a fost responsabil, sau a declarat că te iubește înainte să te cunoască.

 

Iubirea nu doare. Dar trebuie să fie iubire, nu imitație ieftină.

 

Aveți grijă de voi,

MW

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s