Iubirea, psihoza secolului

Problema cu dragostea este ca oricât de minunată, pufoasă și plină de curcubee roz ar fi, tot te lasă, mai devreme sau mai târziu, cu un gust puțin amar, uneori te face să te simți total pustiit și îți răpește orice vagă noțiune pe care o aveai referitor la sensul vieții. Pentru o perioadă lungă de timp simți că în sfârșit contezi, că ești conectat cu universul, că te-ai redefinit, știi ce înseamnă să fii împlinit, găsești o motivație pentru absolute orice, începi să vezi numai binele în oameni, și cel mai important, în tine.

Totul e așa, fantastic, cu iz de poveste, vrei să lipești zâmbete pe chipurile tuturor, nu mai știi să mergi, decât să țopăi, vorbești mult și entuziastic, aprope că s-ar zice că suferi de un episod maniacal. Nebunia durează zile, săptămâni, luni, e ca un carusel care te dă peste cap de o mie de ori, dar uneori nu mai poți nici să simți pentru că te ești paralizat, și deși îți e groază, te temi că orice clipă poate fi una fatală, valul de adrenalina amorțește și aceste palide ultime instincte.  Nenorocirea este că la un moment dat trebuie să mai cobori și cu picioarele pe pământ, cât să tot rămâi suspendat? E exact ca atunci când  pleci din parcul de distracții, ești pe zece cărări, vomiți în toate tufișurile, ești tras la față, mergi cocoșat și nu prea înțelegi ce ți s-a întâmplat.

Perioada aia în care totul sclipea și vedeai lumea de undeva de sus pare cumva extrem de îndepărtată, pare că nu a existat vreodată. Acum ai atât de bine înfipte în pământ picioarele, încât pare că o să te tragă curând într-o groapă în care e doar întuneric și apăsare. Simți că te-a prins o boală grea, ești ca un pacient incurabil care are dureri ce nu mai răspund nici măcar la morfină. Ești imobilizat în propriul tău corp și nu te mai regăsești absolut deloc. S-a sfâșiat orice legătură pe care o aveai cu lumea, și cel mai rău e că nu mai știi nici măcar să comunici cu tine. Nu pare că mai are vreun rost să continui orice, nu vezi finalitatea în nimic, oamenii sunt atât de nefericiți în jurul tău și oricum o să ajungi la fel ca ei indiferent de ce eforturi ai depune. Viața e nedreaptă, e un bătăuș care impinge copiii neajutorați, râde de cei săraci și vulnerabili și îi ajută pe cei meschini. Nimic nu mai contează, totul e gol, străzile sunt goale, oamenii sunt goi și roși pe dinauntru, tu ești gol.  A început episodul lung de depresie și chin.

Și cum mergeai tu așa să-ți cumperi o apă plată de la magazin, total lipsit de sens și de energie, abia târându-te, împins mai degrabă de instinctul de conservare, ai zărit-o pe ea. S-a remarcat ca un fulger  în beznă, și într-o fracțiune de secundă, geamul care îți crescuse pe cornee s-a spart în mii de bucățele și ai început să vezi din nou. A fost ca în filmele stil benzi  desenate, în care totul este alb-negru și un personaj apare colorat. Ai reușit să închizi cartea aia greoaie din care a ieșit mult praf, atât de mult că ți-a declanșat și o alergie, dar te-ai vindecat miraculos și acum ți-ai făcut curaj să începi o nouă poveste.

În mod normal, tulburarea bipolară maniaco-depresivă se poate trata cu psihoterapie, antipsihotice și antidepresive, dar nimeni nu s-a gândit vreodată să trateze dragostea, care, dacă mă întrebi pe mine, e totuna. Oamenii spun că dragostea te face mai bun, dar sincer, te poate face, fără probleme, mai rău. Dragostea îți dă viață și cu aceeași eleganță, cu același fler, îți și ia viața. Probabil că este ceva foarte puternic, ce noi nu putem încă înțelege. De obicei, în urma unor incidente traumatice, cauzatore de durere, fie ea psihică sau fizică, se creează reflexe condiționate care ne îndepărtează cu o forță extraordinară de agentul cauzator al problemelor. Ei bine, nu și în acest caz. Hormonii noștri o iau razna total, se dereglează orice mecanism fiziologic de funcționare a creierului și una-două, pici iar în plasă. O fi dragostea de la Dumnezeu, sau e treabă necurată? Oricum ar fi, ne prinde pe toți, este slăbiciunea principală a oamenilor…este..până la urmă, ce ne face umani.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s