Secretul meu

Eu le am pe ale mele. Tu le ai pe ale tale. Ne-am mințit de câte ori a trebuit în tot acest timp. Unele minciuni au fost atât de elaborate, atât de planificate… ne-am pierdut ore din viață inventând povești unul pentru celălalt. Povești care să facă  totul mai simplu. Povești care să ne oprească din ceea ce făceam. Povești care să facă realitatea celuilalt mai ușoară.

Uneori am fost prinși. Alteori am zâmbit în sinea noastră.

Câte lucruri știu de fapt despre tine? Câte mi-ai ascuns? Câte lucruri am vrut să nu văd pentru simplu fapt că eram atât de îndrăgostită și erai perfect în ochii mei.

Te-am înșelat? De câte ori? Cu cine? Sau doar te-am mințit ca să te rănesc?

Îmi aduc aminte că era o vreme când nu te mințeam. Nu mințeam pe nimeni niciodată. Eram mai naivă și mai fericită. Acum îmi e frică de oameni pentru că știu de ce sunt capabili. Știu de ce sunt capabilă eu. Cum aș putea să mai am încedere vreodată în cineva când e atât de simplu să faci rău?

Cum ajung doi oameni care erau atât de fericiți în atât de multe locuri, să nutrească unul împotriva celuilalt așa sentimente odioase?

Am lăsat în urma noastră o gramadă mare de frustrări și certuri și manipulări și evident secrete. Am făcut pasul peste și mergem înainte. Doar că.. vezi tu, dacă ne-am întoarce privirea și ne-am apuca să dăm toată mizeria aia de-o parte, sub am găsi ceva prețios. Dar cine mai are energie?

Nu sunt un om rău. Nici tu nu ești. Doar secretele noastre sunt rele. Ale mele, ale tale, ale noastre…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s