Poveste urbana

A fost odată ca niciodată, că, de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Pe când făcea Facebook-ul like-uri și Apple Iphone6; pe când multe animale erau pe cale de dispariție și încălzirea globală domina; pe când muzica electronică se auzea în difuzoare și Queen însemna pentru mulți cetățeni doar regina Elisabeta a II-a.

A fost odată ca niciodată un băiat de 21 ani, student la București. Și, așa cum sunt studenții, s-a hotărât și el să meargă odată la o petrecere organizată de niște prieteni din liceu. Muzică tare, băutură cât cuprinde, cămin studențesc, tot ce ai fi vrut de la viață. Oare? Nu, pentru că nu v-am menționat că studentul nostru era genul de băiat introvertit, căruia îi plăcea să studieze și să își petreacă serile cu prietenii, dar nu prin baruri sau pe la petreceri. Nu se știe de ce, dar în seara aceea s-a hotărât să facă o excepție. Poate că a fost destinul.

De ce continua petrecerea, d-aceea pe studentul nostru îl plictisea mai tare. Până când, într-un moment, a văzut într-un colț al încăperii o fată. Îmbrăcată decent, spre deosebire de restul, cu părul lung și șaten.  I-a zărit pentru o clipă ochii căprui, atunci când aceasta i-a ridicat din telefonul pe care îl butona. Și acum, să rectificăm, căci era momentul să folosească  expresia “tot ce ai fi vrut de la viață”.

Din nefericire, se emoționase atât de tare la vederea fetei, încât studentului nostru îi trecea prin cap doar o posibilă conversație despre folii auto, pe care o avusese mai devreme în acea zi cu un coleg, pe când încercau să lucreze la un proiect pentru facultate. Bineînțeles, nu era un subiect cu care ai fi putut aborda o fată.

Dacă văzu și văzu că altfel nu se poate și că nu îi vine nicio idee ce ar putea să-i zică, se hotărî să-l întrebe pe fostul său coleg de liceu cine este fata și dacă îi poate face cunoștință cu ea. „E mișto, frate, dar n-ai noroc! Dacă ai fi întâlnit-o și tu acuma două săptămâni! Da’ în ultima vreme tot iese cu un fițos cu 4 ani mai mare. Uite, și acum butonează cu el!” zise colegul doar pe jumătate mâhnit de vestea tristă pe care o aducea.

Studentului nostru parcă i-a căzut lumea în cap. Nu știa de ce, dar nu își închipuise că fata are un prieten. Era suficient de educat să nu se bage unde nu îi fierbe oala, dar suficient de deștept încât să ia în calcul orice eventuală oportunitate.  Așa că nu o scăpă din ochi pe parcursul serii.

poveste urbana
sursa: weddingobsession.com

La un moment dat, în timp ce butona, fata se schimbă la față. Își duse mâna la ochi. Poate că începuse să plângă, deoarece a ieșit repede din încăpere. Ca să nu o piardă, studentul nostru se duse repede după ea. Era pe niște scări și plângea încetișor. Pentru a nu părea cine știe ce obsedat, s-a făcut că e în trecere pe hol și că o vede întâmplător. Bineînțeles, a întrebat-o ce a pățit. Astfel  a aflat că prietenul fetei tocmai i-a dat papucii, spunându-i că „nu are nevoie de o țâncă să se miorlăie că vrea atenție”.

Nu este nevoie să vă mai spun că  a rămas alături de ea toată seara și a reușit să o înveselească. Se înțelegeau foarte bine și au hotărât să facă schimb de numere de telefon.

Trecui și eu pe acolo și stătui de mă veselii la petrecere, de unde luai o bucată de prăjitură, iară bere doar o gură. Și încălecai p-o șa, și v-o spusei dumneavoastră așa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s