Lasa-ma sa fiu frumoasa!

„Draga mea, de ce te machiezi? Arăți mult mai bine natural, ce vrei, să zică ăia de la serviciu că ești panaramă? Și de ce ai fusta asta așa scurtă? Pentru cine te faci tu frumoasă? Nu ți se pare că ai decolteul cam mare?  Știi ce, mie îmi place de tine oricum. Nu trebuie să te dichisești atât, să te dai cu atâta parfum. Și tocurile alea…nu te doare coloana? Eu țin la tine, nu vreau să te chinui.

Așa sună vorbele bărbatului care nu înțelege că femeile nu vor să fie frumoase pentru nimeni în mod special, că nu le interesează atât de mult cum sunt percepute de ceilalți, că pentru ele e important doar să se simtă frumoase, să fie ele mulțumite cu propria persoană. Și de fapt, nu către asta ar trebui să tindem cu toții? Să găsim fericirea interioară, nu să așteptăm mereu pe cineva care să ne-o da pe tavă, ca și cum am depinde mereu de prezența sau absența cuiva din viața noastră. Ar trebui să fim capabili să zâmbim și când nu suntem înconjurați de oameni-clovni sau să ne dăm seama că arătăm minunat fără să tânjim după complimente și fluierături pe stradă.

Îmi place să mă machiez, să îmi ondulez părul, să port fuste scurte care îmi avantajează talia, să am bluze strâmte și tocuri care îmi fac picioarele mai lungi. Să cutreier magazinele în speranța că voi găsi ținute pe care poate nu o să le port vreodată, dar cu care să mă admir în oglindă acasă, să am mereu cosmetice originale și să miros a trandafiri și a ciocolată. Dar nu pentru tine, sau cel puțin, nu neapărat pentru tine, nu pentru că sunt disperată după atenție și pentru că vreau să mă invidieze prietenele sau pentru că le-am pus gând rău bărbaților, ci pentru că mă face să mă simt tânără, să vibrez, să am un motiv pentru care să mă dau jos din pat, să am un ritual doar al meu, să mă simt feminină, dar înainte de asta, să simt că sunt eu.

Vreau să mă răsfăț și să mă conving pe mine că am trăsături frumoase, ar fi păcat să le ascund, trebuie să le arăt lumii, să le îmbunătățesc dacă se poate, și dacă voi fi și admirată, cu atât mai bine. Dacă nu, puțin îmi pasă, am încredere în mine, doar port rochia aia bestială pe care am luat-o la insistențele prietenei, altfel nu aveam curaj, sunt invincibilă, și mai înaltă, pot să mă lupt cu oricine, doar am platformele divine de la reduceri, nu ma poate contrazice nimeni, am cel mai senzual zâmbet din lume, doar mi-am dat cu rujul roșu de culoarea sângelui pe care l-am primit cadou de Crăciun. E, pur și simplu, vorba de percepție, nu de obiectele în sine, ci despre sentimentele pe care le pot crea, despre o stare de bine complet nevinovată și ușor de obținut.

De ce cred oamenii că femeile se împopoțonează doar ca să impresioneze sau ca să se mărite? De ce nu pot înțelege că uneori avem zile în care viața pare să nu își mai găsească sensul, în care e greu să te mai zbați sau să mai crezi că vei putea vreodată să reușești, în care ești la câțiva centimetri de prăpastia depresiei, dar totuși cu puțin blush și rimel poți să prinzi aripi și să te resetezi, pregătită să înfrunți viața.

„Dragule, vreau să mă vadă oglinda frumoasă. Am fusta scurtă pentru că nu vreau să țin bronzul superb doar pentru mine și pentru că atunci când mă aranjez e ca și cum mi-aș administra o doză de endorfine. Lasă, că și dacă mă doare spatele, îmi faci tu masaj apoi, să vezi ce naturală o să fiu atunci.”

Autumn-beauty-trends-502849

sursa imaginii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s