Knockout

La început ne vrăjeam unul pe celălalt că suntem o echipa. Am terminat urlând ca la un monstru hidos, ca după un vis urât, ca și cum ai fi cel mai mare dușman al meu. Și zău că te-aș răni rău! Ți-aș spune toate lucrurile alea pe care nu le-am zis atâta timp, doar ca să te protejez. Dar ceva tot nu mă lasă.

Am început fiind fascinată de tine. Acum tot ce simt e dispreț.

Avantajul de a te lupta cu cineva care ți-a fost atât de apropriat e că știi unde să dai ca să doară. Să-l faci praf. Să distrugi ultima fărâmă din sufletul lui. Să-l faci să nu se mai ridice vreodată. Să știe ce l-a lovit. Și să-l doară. Cum nu l-a durut niciodată pe lumea asta nimic.

Iubirea e un sentiment tare egoist. Și când e bine, dar mai ales când e rău.

Când e rău vrem să dăm înapoi. Ceva trebuie distrus și ăla trebuie să fie nefericitul care a avut tupeul să îți declare că te iubește. Fraierul care te-a cerut de nevastă. Monstrul cu care îți planificai numele viitorilor copii.

În despărțiri se aplică legea junglei. Cel puternic supraviețuiește. Dar pentru asta trebuie să dea tare. Să-l pună la pământ.

Dar suntem oameni civilizați. Așa că nu ne rănim decât prin vorbe.

Dar știi care e problema mea? Nu te urăsc nici măcar puțin.

Anunțuri

Un gând despre „Knockout

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s