26 DE IUBIRI IMPOSIBILE

Corina avea 15 ani când l-a întâlnit pe Remus. Nu știe niciodată să îmi spună dacă era o zi de vară, sau de iarnă, dacă era zi sau seară, la fel cum nu se știe niciodată dacă o să plângă sau o să râdă atunci când povestește de el. Nu mai știe nici dacă era în timpul școlii sau dacă avea vacanță. Conform ei, timpul și spațiul au fost suspendate, totul era static și amuțit, și nu puteai auzi decat bătaia mâinilor care lovesc apa pe cele zece culoare din bazin. Era un zgomot repetitiv, dar plăcut, pe care nu îl uiți niciodată, pe care, dacă te concentrezi suficient de mult, reușești să îl auzi oriunde ai fi. Și mai era mirosul de clor, pe care din ziua aceea nu l-a mai putut suporta, pentru că îi amintea de el. Și era genul ăla de amintire care îți invadează simțurile, și te sufocă, dar în același timp te îmbată.

Ea s-a oprit cum se oprea de obicei, odată la cinci bazine, pe care le făcea destul de chinuite, și nici nu a apucat să deschidă ochii roșii de la clor că l-a văzut pe el la celălalt capăt la culoarului. E adorabilă când povestește: ,,mi-am pierdut memoria pentru o clipă și am uitat să înot. Crede-mă, nu e un clișeu prost, chiar era să mor,,. Nu s-a putut mișca o perioadă de timp. Străinul se apropia de ea, până când a ajuns la câțiva centimetri distanță. ,,Am crezut fie că o să înoate cât mai departe de ochii mei care îl priveau cu disperare, fie că o să mă roage politicos să nu mă mai holbez. Părea a fi un om elegant, nu știu de ce, poate era de la felul cum înota, așa că mă așteptam la ceva civilizat din partea lui,,.  Străinul a luat-o, însă, prin surprindere pe Corina. ,,Ar trebui să porți ochelari. Ți-ar fi mai ușor așa.,, Corina a râs, ușurată. Măcar nu o credea nebună. S-a prezentat, și l-a întrebat câți ani are. Știa deja că e mai în vârstă, era evident. Avea părul tuns periuță, avea brațe atletice, un tatuaj pe mâna stângă, și o privire de om fioros, dar blând în același timp. ,,26. Tu?,, . Corina i-a spus că o să îi spună data viitoare. Vineri, la ora 7. El a zâmbit și a zis un simplu ,,ok,,.

Swimming Through LoveSe vedeau în fiecare săptămână, vineri la ora 7. Corina nu îi spunea niciodată câți ani are, doar înota pe lângă el. Se opreau la fiecare cinci bazine, acum el încerca să meargă în același ritm cu ea. Stăteau câteva minute la capăt de culoar și discutau filosofie. Într-o zi, după luni de întâlniri scurte dar pline de semnificație, el a luat-o de mână și i-a zis ,,Nu vreau să îmi imaginez cât de minoră ești. Aș vrea doar să fug în lume cu tine,,. Ea i-a răspuns ,,Dar nu știi nimic despre mine.,, El a râs, mai mult cu privirea, și i-a zis: ,,Ba da, stiu ce costume de inot ai,,. Ai unul roșu cu model alb, unul albastru, puțin mai decoltat, și unul negru, care îți vine cel mai bine. Salivez în cel mai de condamnat mod atunci când te văd cu el. Și mă gândesc o săptămână întreagă numai la cât de denaturat sunt și cum am putut să mă îndrăgostesc de o puștoaică,,. Apoi Remus a sărutat-o. Delicat, aproape că timid, cu toate că el nu era deloc timid. Ea l-a privit apoi cuminte și i-a spus ,,Am 15 ani,,.

couple-cute-kissing-love-swimming-Favim.com-214106_large

A fost ultima zi când l-a văzut pe Remus la bazin. Corina are acum 26 de ani, și încă se gândește la el. Spune că a fost singura ei iubire, că dacă există suflete pereche atunci el era jumătatea ei și că de atunci se simte invalidă, simte că merge prin viață pustiită, că a pierdut ceva ce nu crede că o să mai găsească vreodată. El dădea sens fiecarui lucru minor din viață, îi dădea inspirație și o motiva să fie mai pasionată, să trăiască mai intens. Se simțea ca un personaj în propriul ei roman, realizând cu mintea ei de adolescentă dezvoltată timpuriu că este o poveste imposibilă, că nu are început și nu are sfârșit. Poate tocmai din acest motiv simțea că se apropie de infinit…În adâncul ei era, de fapt, convinsă că DESTINUL i-a adus împreună, că orice s-ar întâmpla, oricât de mult ar fugi el de ea și de sentimentele lui, tot ar fi ajuns împreună. Și ar fi fost dispusă și să aștepte, oricât era nevoie.

Uneori, îi ajungea să existe, doar, în viața lui, să ocupe un loc în gândurile lui, fie el un loc modest. El era misterios, nu vorbea mult despre el, îi plăcea să vorbeasca lucruri, dar nu despre el. Nu putea să își dea seama niciodată ce gândește cu adevărat, dar de fapt, nici nu îi prea păsa. Era o atracție de nedescris, simțea cum se electrocutează de fiecare dată când li se atingeau degetele din greșeală, simțea că trupul ei nu mai respectă legile gravitației de fiecare dată când îl vedea la intrarea din bazin, și când vorbeau era ca și cum cineva îi deschisese cutia craniană și intrase în creierul ei. Nu era mult, era aproape nimic, dar pentru ea era totul. O curtau și alți băieți, și acum o curtează, dar niciodată nu i-am mai văzut aceeași sclipire și însuflețire pe care o are atunci când povestește despre Remus. E ca și cum doar atunci prinde viață, și în rest trăiește din inerție, forța care o împinge înainte fiind amintirea lui.

Nu știu dacă ce a simțit ea e cu adevărat iubire sau doar o ,,îndrăgosteală adolescentină,, , o dragoste platonică ce nu s-a încheiat și lasă mereu imaginația liberă, stimulând-o, dar știu că e cu siguranță una din poveștile romantice pe care îmi place să le aud la nesfârșit și căreia îmi place să îi găsesc un potențial final fericit. Poate într-o bună zi, viața îi va aduce împreună pe Remus și Corina

Sursa imaginii:

nottipigart.blogspot.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s