Ce au bărbații și rochiile noi în comun

Una dintre cele mai frumoase trăiri pe care le-am avut a fost aceea de a fi îndrăgostită și fericită simultan. Am avut norocul să mă îndrăgostesc de un bărbat care m-a dus pe cele mai înalte trepte ale fericirii. Partea neplăcută a fost revenirea la normal când n-am mai avut pe cine să țin de mână (dar despre asta într-un articol viitor).

Știți sentimentul acela când găsiți o rochie minunată la preț redus și o cumpărați și nu vă simțiți deloc vinovate, pentru că știți că o meritați? Apoi mergeți acasă și o probați încă o dată în fața oglinzii personale și sunteți foarte fericite și îi promiteți că o veți iubi în fiecare zi la fel de mult și ca orice s-ar întâmpla va rămâne rochia voastră preferată?

Nu ma refer la sentimentul acela ci la senzația aceea uimitoare când ieși din scara blocului cu noua ta rochie fiind aranjată și frumoasă, radiind de fericire. Mă refer la cât de rar vezi oameni fericiți pe stradă. Eu am fost unul dintre ei.

Cred în relații fericite deși în momentul asta nu mă atrage nicio direcție și nici nu realizez cum s-ar putea construi una ținând cont de cărțile care sunt pe masă. Dar e ok. Îmi aduc aminte de niște zile însorite când mă plimbam prin București simțindu-mă cea mai frumoasă și cea mai norocoasă. Aveam acasă un bărbat care îmi spunea de 10 ori pe zi că sunt perfectă, un vis de femeie, că s-ar mulțumi cu mult mai puțin decât mine. Iar asta domnilor cred că mi-a adus mai multă bucurie decât orice cadou mi-a cumpărat vreodată.

Îmi aduc aminte cum ieșeam de la metrou zâmbind și cum nu puteam să mă stăpânesc. Eram atât de îndrăgostită iar fericirea era atât de mare încât nu avea loc în corpul meu. Îmi aduc aminte că în acea perioadă nu pășeam ci pluteam. Le zâmbeam tuturor, eram veselă și caldă. Era un sentiment nou, special. Era îndrăgosteală. Și atât cât a durat, a fost perfect.

Nu sunt tristă acum, dar nu mai plutesc. Dar într-o zi o sa am din nou senzația aia și jur că n-o să mă mulțumesc cu mai puțin. Într-o zi voi rânji din nou la telefon și mă voi simți mândră să fiu a cuiva. Nu știu când. Nu curând. Dar într-o zi am să am iar sentimentul acela de… high.

Anunțuri

3 gânduri despre „Ce au bărbații și rochiile noi în comun

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s