Cand patul este gol

Acum vreo lună un cititor m-a întrebat de ce urăsc bărbații. Adevărul este că nu îi urăsc. Nici măcar puțin. Cred în iubire, în relații fericite, în bătrâni înțelepți și fericiți, în bărbații extraordinari care iubesc din tot sufletul o femeie. Cred în bărbații care nu înșeală, care sunt romantici, care fac gesturi extraordinare. La fel cum nu cred că o femeie e o ființă  perfectă care trebuie să fie pusă pe piedestal și admirata și căreia trebuie să i se respecte ordinele cu sfințenie.

Deci nu sunt misandrină, nu sunt feministă decât în limite raționale și cred că am să rămân în aceste limite în ceea ce urmează să spun.

Uneori mi-e frică să dorm singură. Cam tot timpul. Am crescut dormind cu o soră iar acum trăiesc cu 2 colege. Dorm foarte rar singură și urăsc să o fac. Așa se face că acum câteva seri, singură  fiind mi-a fost frică din nou. M-am gândit că de bine ar fi să fie bărbatul meu 30+ respirand pe cealaltă parte a patului. Nu să mă sufoce în brațe ci doar să îl știu acolo respirând lângă mine. Ok, n-ar fi fost rău nici să mă țină în brațe. Deloc chiar.

Deci stăteam acolo, în întuneric singură  încercând să îmi imaginez că ar fi el acolo, astfel încât să mă pot liniști. Apoi am început să  mă gândesc la asocierea asta pe care o facem vis a vis de bărbați, mai exact cum că avem nevoie de ei pentru protecție.

Câteva lucruri mi-au fost clare dintotdeauna pe lumea asta. Că verdele și roșul sunt o combinație proastă, că unele lucruri trebuiesc făcute doar pentru că asa trebuie și că dacă cineva vrea să-ți facă rău, o va face oricum.  Nu spun că uneori un bărbat nu poate face diferența într-o situație de criză, spun doar că un om poate fi suficient de hotărât să facă ceva rău încât… nimeni nu poate face diferența.

Nu este cazul bărbatului 30+, eu fiind feminină aproape de absolut, întotdeauna îmi voi alege lângă mine un bărbat foarte masculin, dar există pe lumea aceasta tot felul de bărbați. Unii dintre ei au atât de mult estrogen încât mi-e teamă că dacă aș fi la brațul lor și cineva va încerca să îmi fure geanta va trebui să alerg singură după hoț. Pe tocuri de 10 cm.

Așa că stau în pat gândindu-mă că n-am nevoie de un bărbat pentru asta. Am nevoie de cel mult un șpray cu piper pentru senzație și să îmi aduc aminte să încui ușa.

Aș fi bine și singură.

Iar ăsta prieteni, gândul că știu că n-am nevoie de el, este un sentiment minunat.

Aveți grijă de voi!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s