S-a culcat fată mare și s-a trezit mireasă.

… sau cum m-am hotărât să-i cer mâna.

Viața mea n-a fost niciodată una „liniștită”, deși cred că asta nu e ceva neobișnuit în societatea în care trăiesc, dar în ultimii ani „things really got down on a rollercoaster”. Unii ar spune că atunci când totul merge prost, va fi și mai prost și că dragostea e ultimul lucru la care te mai gândești, dar eu zic că nu-i așa, ci dimpotrivă. Dragostea e primul lucru la care se gândește oricine, întotdeauna. În special bărbații. Dacă femeile sunt câteodată/adesea materialiste, bărbații nu au aproape niciodată această calitate. Ei vor doar dragoste sinceră și pentru asta ar face orice, pentru că noi trăim cu adevărul cum că dacă ai parte de sex (pentru că și asta face parte din dragoste), atunci se rezolvă cu toatele. Da, cu sex se rezolvă toate. And hence, the need for love.

Apropos de dragoste și sex: cică se făcuse un sondaj în Europa cu subiectul „care sunt cele mai bune prostituate”. Și, cum altfel, româncele erau primele în top pentru simplul motiv că (nu, nu pentru felația de calitate) oferă afecțiune pe lângă serviciile sexuale. Asta e ceva la care nu te-ai așteptat de la o prostituată, este? Și totuși, poate că ele sunt dintre persoanele care au cea mai mare nevoie de a oferi și primi afecțiune. Poate că sunt printre puținele persoane care au înțeles că singura cale prin care poți primi afecțiune e să o oferi.

Dar revenind la bijuterii…

Bijuteria mea de fată a fost întotdeauna sclipitoare, încă de când am remarcat-o în urmă cu 6 ani la facultate. Am văzut în ea atunci cea mai mare cantitate de feminitate pe care o văzusem într-o femeie. Și am urmărit-o ani buni până să am onoarea să o țin de mână. Cum ajungi ca bărbat să ceri mâna unei femei? Te înnebunește! Așa ajungi. Te ia, te toacă, te aduce la limita disperării, te înnebunește, pentru că trebuie să fii nebun să te însori, cum a scris cineva odată. Cum face asta? Simplu. Îți arată lucruri pe care nu le-ai trăit niciodată. Și pe care doar ea ți le poate oferi. Te ademenește ca traficanții de droguri (dar ei de unde credeați că au învățat?): prima doză ți-o oferă, apoi vii în genunchi la ele că mai vrei. Devine cu adevărat palpitant când îți citesc gândurile, chiar mai palpitant când fac asta în timp ce dorm.

Pentru mine căsătoria nu a fost ceva plănuit. A venit pur și simplu, ca un lucru firesc. Nu are o însemnătate anume, e doar o oficializare a unei stări de fapt. E ca un certificat de naștere: tu știi că te cheamă Ștefan, dar ai și o hârtie pe care scrie asta. Așa știu eu că o iubesc și că îmi voi petrece toată viața cu ea și nu am nevoie de un act, obicei sau ritual care să „ne lege”. Știu că pare aiurea să spun asta, dar alcătuim un tot. Parcă am fi o singură persoană.

Oricum, după cum am subliniat și în titlu, s-a întâmplat peste noapte. Deși îi aruncasem câteva petarde cum că aș avea ceva pentru ea, nu s-a așteptat la ce i-am pregătit. Dormea profund, cum rar i se întâmplă, pentru că de obicei o trezește orice gest pe care-l fac. I-am pus inelul pe deget, am scris un bilețel pe care scria „Vreau să trăiesc viața lângă tine!” și m-am culcat. În miez de noapte se-aude vocea ei emoționată: „Ștefan, mi-a crescut ceva pe deget! Te iubesc!” A fost o zi încărcată de emoție. Și atât. Fără filmare, fără flash-mob, fără fanfară, orchestră, mariachi. Doar noi doi sub pavăza nopții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s