Abuzatorul meu iubit

M-am întâlnit cu Ana pe stadă acum câteva zile. A venit să-mi vorbească cu un zâmbet larg și a durat câteva fracțiuni de secundă până să o recunosc.

-Ți-ai făcut ceva la păr?

-Nu. Nu m-am mai tuns de secole.

Hmm, e ceva schimbat la tine.

Acum ceva timp Ana l-a cunoscut pe Tudor, un bărbat de 27 de ani, nici prea prea, nici foarte foarte. Au început să se vadă și ușor ușor să se îndrăgostească. După jumătate de an ea era absolut înnebunită după el. Mi-aduc aminte că i-am întâlnit într-o cafenea acum în perioada respectivă și păreau să fie cuplul ideal. Ana era frumoasă, aranjată și radia la brațul său iar el era pur și simplu mândru că ea este femeia lui.

Mi-a mărturisit că atunci a început să se iubească mai mult pe ea. Să se aprecieze pe sine. Bărbatul ăsta o făcea sa se simtă specială. Pentru el, ea era cea mai frumoasă, cea mai inteligentă, un vis de femeie, așa cum îi declara zilnic. Nimic pe lume nu era mai important decât fericirea ei. Îmi povestea cu un zâmbet amar despre cât de norocoasă credea că este și că se întreba în fiecare zi a vieții ei cum de a găsit un astfel de bărbat și mai ales de ce nu pusese alta mâna pe el.

Apoi lucrurile s-au schimbat. Încet și treptat, astfel încât ea să se trezească într-o zi să realizeze că trăiește un coșmar în locul idilei care o făcuse să ajungă mai sus de nivelul raiului.

-Te-a.. lovit?

-Nu. A fost mai rău de atât.

Mi-a povestit cum în timp nu mai era niciodată vorba despre ea. Și-a dat seama că s-a îndrăgostit de un om cu câteva frustrări la activ dar și-a spus că îl poate ajuta să le depăsească și, pentru că îl iubea atât de mult, va încerca să fie răbdătoare și înțelegătoare.

Mi-am complicat existența cu niște probleme care nu erau ale mele, dar pentru care sufeream enorm.

Tudor a găsit un sprijin în ea. De câte ori se simtea nervos sau frustrat își descărca nervii pe ea. Mai o înjurătură, mai se lega de fiecare lucru din câte făcea ea,doar doar să găsească motiv de scandal.

-Știu că ești obosită. Stai jos și pun eu masa îmi zicea. Și mă uitam la el și eram fericită că în sfârșit mă menajează. Apoi după îmi reproșa că nu fac niciodată nimic. Că el e obosit și face foarte multe pentru mine și nici măcar masa nu pot să o pregătesc. Odată a șters canapeaua cu o soluție care a pătat-o. El o cumpărase!  A dat vina tot pe mine…

Dacă încerca să își exprime vreodată gândurile, aveau certuri interminabile dar nu putea să câștige niciodată! Tot ce făcea greșit el era din vina ei. Sfârșea epuizată discuția cerându-și tot ea scuze că fusese nedreaptă. În sufletul ei știa că are dreptate dar era prea obosită să îi explice.

-Bine bine, dar el absolut niciodată nu își recunoștea vina?

-Ba da, dar rar iar când o făcea ți se înmuia sufletul.  Îmi spunea o întâmplare tristă din copilărie iar eu sufeream odată cu el. Mă bucram când îl vedeam că se deschide și îmi povestește. Credeam eu că face progrese. A doua zi o lua de la capăt.

-N-ai încercat să pleci?

-Ba da. Mi-a spus că se omoară. Îți spun Teodora, sunt ștearsă. El m-a făcut să mă simt de milioane la ănceput dar acum mă simt ca cea mai inutilă vietate de pe pământ. E nervos zilnic și supărat. Încerc să nu îi mai spun că sufăr ca să nu se mai enerveze, dar își dă seama că sunt tristă… nu pot să mă prefac, și ne certăm din nou.

Am fi continuat discuția dar îi vibra telefonul pe masă. Am coborât privirea. Era Tudor. I-a răspuns iar din telefon se auzeau niște urlete. După ce i-a închis, mi-a zâmbit forțat și mi-a spus că trebuie să plece. N-am întrebat-o de ce, nu i-am ținut niciun discurs moralizator.

Aveam senzația că primește destulă morală zilnic și că oricum știa și singură ce are de făcut. Mi-am spus că într-o zi va aduna suficientă putere cât să facă ce e bine pentru ea. Am privit-o plecând cu mersul ei târâș și cu umerii aplecați.

Două zile mai târziu, neputând să îmi scot din cap povestioara am sunat-o

-Ana, ar fi ok dacă aș scrie despre tine?

-Sigur, doar să îmi schimbi numele.

Anunțuri

14 gânduri despre „Abuzatorul meu iubit

  1. Din pacate, sunt atat de multe femei care sunt in astfel de relatii. 😦 Ce e si mai grav, e ca, de multe ori, in loc sa realizeze ce si cum si sa-si ia inima-n dinti pentru a face ceva bun pentru ele, sfarsesc prin a-i apara tot pe ei si a le gasi tot felul de scuze. 😦

  2. cu cit ii cunosti mai bine pe cei din jurul tau, iti dai seama de valoarea TA, important e sa nu te schimbi in ce vor ei .cind le vezi frrustrarile si interesele meschine si cind ii vezi de cita micime sint capabili si cit sint de limitati…ajungi sa crezi ca totul e o cacialma in care fara sa vrei si tu esti inclus .dar se intimpla intotdeauna sa existe cel putin un om pe linga tine sa te sprijine si in care sa ai incredere, asta e partea buna. trebuie sa ai fler si in a recunoaste oamenii in marea asta de lume. am generalizat pt ca abuzul nu este doar intr-o relatie de cuplu.

    1. Da dar cred ca pana incepi sa ti faci ceva experienta de viata cu oamenii o sa patesti diverse mizerii. Apoi inveti cum sa fii mai selectiv cu oamenii din jur si cu situatiile in care te implici

  3. Citind aceste randuri, a fost ca si cum am retrait cei mai grei trei ani jumatate din viata mea. Aceasta este o relatie toxica, ce te darama constant si in a carei privinta nu poti face nimic in afara faptului de a renunta. Exact ca si „Ana”, am incercat sa salvez un astfel de om care era in permanenta pornit pe cearta, injuraturi, reprosuri de care doar el se facea vinovat dar pe care nu le admitea niciodata. El nu se va sinucide. Am primit amenintarea asta. E prea las ca sa o faca. E prea narcisist ca sa nu fie acolo cand oamenii ii vor plange de mila.
    De aproape un an nu mai sunt in aceasta situatie si imi e mai bine ca niciodata, chiar si nefiind intr-o relatie.
    Sper ca prietena ta sa isi dea seama cat de mult valoreaza si sa nu isi mai iroseasca fericirea si tineretea langa un asemenea om. Numai bine! 🙂

    1. Multumesc pentru comentariu si pentru ca te ai deschis pt cititorii nostrii. E important ca aceste povesti sa fie auzite si sa invatam si din experientele altora. Felicitari ca ai reusit sa iti gasesti linistea!

  4. Cât se poate de trist. Însă, să știi că la mijloc este o dependență bolnavă. Și să spunem doar că știu ce spun.
    Din păcate, doar ea se poate ajuta. Doar ea poate decide când e momentul să plece.
    Însă până atunci, ai grijă să nu ajungă o epavă. Să se urască pe ea, căci da, acesta este următorul pas: să crezi ce auzi că se spune despre tine!

    1. Da exact asta e motivul pentru care n am intervenit in niciun fel. E genul de situatie in care nu stiu cat de mult te pot ajuta cei din afara si mi a fost teama sa nu creada ca o judec.

  5. e alegera fiecaruia sa aiba viata care ii place. poate ar trebui sa se duca la un psiholog bun si in citeva sedinte ar realiza ce mizerie de viata traieste si poate ca o invata si cum sa iasa cit mai elegant din relatia in care este prizoniera.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s