Posedată de iubire

Vreau să fiu exorcizată. Da, ai înțeles bine. Exorcizată. Să te scot odată pentru totdeauna din mine. Nu te mai suport, nu te mai vreau, te detest. Și nu vrei sub nicio formă să pleci. Pur. Și. Simplu. Ahhhh…..mă doare!!! Mă ustură, mă înțeapă, durere localizată, durere generalizată, durere, durere și iar durere. Timpul? Cine-a zis-o p-aia cu timpul? Fiv-ar timpul….Jur că durează de o viață. O viață de om. Și nu, nu exagerez, sau poate că exagerez dar e din cauza ta!! Am ajuns să amplific totul, să mi se pară o clipă o infinitate, pentru că doare, și când doare, nu mai simți că trece timpul, simți doar că s-a oprit totul, că viața nu mai e un tren în continuă mișcare, că e doar o stație în care aștepți, se face seară, se face zi, și de la capăt, dar trenul nu mai vine.

Ok, sun schizofrenică. Nu. Pe bune, nu aud voci, nu simt nevoia să mă izolez de lume, să trăiesc în propriul meu univers. Vreau doar să trăiesc în lumea în care nu mai există el. Sau mai simplu, ca să nu fim nevoiți să reinventăm existența, să nu creăm un glitch in the continuum doar ca să prevenim momentul în care s-a născut el, aș prefera să primesc un refresh la creier. Să nu ne înțelegem greșit. Nu la tot creierul, la toate amintirile, am avut totuși o viață destul de bună. Doar la acea amintire, la ziua blestemată în care l-am cunoscut. Da, sunt micile momente, micile decizii. Dar ce te faci când nu e vorba de decizii? Când ți se întâmplă pur și simplu și tu n-ai cerut-o, băi frate, puteai să trăiești bine mersi fără asta, era perfect ok, era just cum trebuie. Și apoi a încetat să mai fie, într-o fracțiune de secundă. Momentele în care îți dai seama că viața e incredibil de ilogică și cu siguranță repetentă la matematică, la proporții, la fracții, la orice. Deci să facem un calcul. Un eye contact m-a costat X ani din viață. Păi eu zic așa: I got screwed over. Cred că mă înșel grav, viața e un statistician dat naibii, de fapt ce zic, are MBA în afaceri, comerț, ce vreți voi. Dar mă întreb, în favoarea cui se desfășoară aceste tranzacții? Eu mi-am luat țeapă, pe el nu l-a afectat, dar viață, dragă viață, ce-ai făcut tu cu anii mei? I-ai investit la bursă? Sper că ai ieșit in profit, serios, îmi doresc din suflet, altfel aș fi mai nervoasă decât sunt deja, ceea ce ori nu e posibil, ori dacă e va avea consecințe distructive asupra mediului înconjurător. Nu poți ști de e capabil un om disperat. Mie mi-ar fi frică de mine.

Nu, nu aș fi capabilă de crimă, pe cine păcălesc? Dar mi-ar plăcea să știu că pot să mă răzbun. Nu știu exact pe cine, dar gustul dulce al răzbunării deja mi se așterne pe papilele filiforme….ahhh….mda. As expected…nu simt nimic. Evident, nu au muguri gustativi. Bine, dar nu vreau nici să mă resemnez. Îmi vreau anii înapoi, îmi vreau dragostea, îmi vreau ura, îmi vreau neputința și frustrarea. Da, sunt ale mele și le vreau. Să nu îți închipui că te mai vreau pe tine. Nu. Poți să mă rogi și în genunchi, să plângi. Ah, nu..de ce ai face asta? Urăsc băieții care plâng. Dar totuși cred că pe tine plângând te-aș iubi. Aș merita să văd asta.

Glumesc, încă te vreau. Așa nervoasă cum sunt. Dar o să mă prefac că nu te vreau, ca să par așa ambițioasă și matură și totally over it.

Exorcizaaaaaare. Acum.

posession_7_by_tasastock-d60vtvg

Sursa imaginii: http://www.deviantart.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s