Un alt fel de sfârșit

Finalurile. Întotdeauna lasă un gust amar. Fie că este vorba de sfârșitul unei relații, al unei prietenii, de ofilirea unei flori sau de șuierul unui tren, finalurile aduc cu ele părerile de rău. Poate că nu iubeai, poate că nu te atașasei. Dar simplul motiv că ieși din rutină, că nu mai ai parte de lucrurile cu care te obișnuisei, parcă rupe ceva din tine. Căci lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.

Nu este rolul meu să scriu despre conexiunile spirituale și fizice între oameni. Dar mă voi opri asupra unor aspecte relativ asemănătoare. Mă voi întoarce la niște vechi prieteni… cărțile. Finalurile lor sunt la fel de dureroase, oricât ai încerca să eviți acest fapt.

Începi să citești o carte. Ți-a recomandat-o cineva și ești nerăbdător să vezi cum se va prezenta. Sau, din contră, ți-ai cumpărat-o pentru că, pur și simplu, ce scria pe spate suna interesant. Ori ai găsit-o întâmplător acasă și ai zis să vezi ce este cu ea. În oricare caz, citești, citești, faci cunoștință cu personajele, ți le reprezinți și îți faci păreri despre ele, te familiarizezi cu locul, încerci să afli cât mai multe despre mediul în care ai fost adus.

Ușor, ușor, te obișnuiești. Începe chiar să-ți placă. Personajele îți devin cunoscute, capeți încredere în cine trebuie, legi prietenii, îți faci antipatii. Știi să ajungi singur la casa prietenilor tăi, nu te mai derutează când îți vorbesc despre o rudă de-a lor, iar câinele lor te iubește și vine la tine să îl alinți.

Le ești alături noilor tăi prieteni. În toate momentele din viață, bune sau rele, ușoare sau grele, intime sau cunoscute lumii întregi, tu ești mereu acolo cu ei. Urmându-i la fiecare pas, sprijinindu-i, trăind o viață ca a lor, împreună cu a lor. Le cunoști temerile, încerci să-i încurajezi, iar ei îți oferă în schimb compania lor, sfaturi, lecții de viață și timp petrecut în mod productiv. Ajung să îți devină chiar familie.

Inevitabilul însă se produce.

Pagină cu pagină, rând cu rând, cartea se apropie de sfârșit. Prietenii și familia ta trec prin momente decisive în viața lor. Tu le ești încă alături. Dar ai un dezavantaj. Spre deosebire de ei, știi că nu le vei mai putea ține mult timp companie. Teancul de foi necitite se subțiază cu fiecare minut, iar momentul despărțirii se apropie din ce în ce mai mult.

the end
sursa: scriptmag.com

Atunci vine tristețea. Va trebui să îți iei rămas bun. Simți ca și cum ți-ai lua adio de la un prieten drag sau de la familie. Nu este niciodată plăcut, chiar dacă știi că îi lași pe mâini bune și că vor avea o viață frumoasă în continuare. Faptul că se va desfășura fără  tine îți pictează lumea în nuanțe de gri.

Cu multă părere de rău, dai ultima pagină. Tragi aer în piept, speri ca cei pe care îi vei lăsa în urmă vor avea niște vieți fericite. Speri că le vei călca pe urme și că vei putea să iei deciziile corecte, așa cum au făcut ei.

Citești ultimele rânduri. Rămâi nemișcat o clipă, îți întipărești în minte tot ce ți-au oferit mai bun. Zâmbești. Închizi cartea. Este momentul pentru un nou început.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s