Regăsire

Prietenul meu cel mai bun mi-a zis că sunt o siropoasă incurabilă, ceea ce m-a facut mai fericită. În ultima vreme simțeam că devin foarte cinică și poate puțin prea realistă pentru gustul meu. Se pare că orice aș face mă întorc la vechiurile obiceiuri, ceea ce îmi dă speranță că nu îmi voi pierde niciodată spiritul.

Cred că toți avem momente când nu ne mai regăsim, când pare că atârnăm fără sens prin viață și că suntem atât de distanți de noi înșine încât parcă am fost puși de cineva în corpul care se presupune că este al nostru și am fost forțați să jucăm acest rol. Pentru câteva momente, ne distrăm teribil, facem tot felul de lucruri care nu ne sunt caracteristice nouă, ci trupului, ne asumăm până la capăt misiunea, ne transfigurăm, ne luăm sarcina primită în serios. Dar apoi ne dăm seama, înfricoșați, că nu avem nicio scăpare, că oricât ne-am zbate nu ne mai dă drumul, că suntem captivi pe vecie în trupul acesta care nu e al nostru, în viața aceasta pe care am trăit-o ,,la mișto,, pentru că nu aveam nimic de pierdut. Brusc avem sentimentul că totul e deja pierdut de fapt, că nu mai e cale de întoarcere. Nici nu ne mai amintim cum a început totul, nu mai știm nici cine eram înainte de asta, suntem atât de buimăciți că nu mai știm nici cine suntem acum.tumblr_nesyp19lNg1r62zwpo1_1280

Sunt acele momente groaznice când te simți pierdut…în tine. Când pare inutil să te mai dai jos din pat, să mergi și să le zâmbești cordial atâtor oameni pe care de fapt îi disprețuiești, să porți conversații, să răspunzi la întrebări la care nu ai de fapt un răspuns și să întrebi lucruri al căror răspuns nu te interesează. Să te prefaci că îți pasă de el, de ea, de ei, de tine. Te întrebi ce rost mai are să speri că ți se va întâmpla ceva frumos, dacă oricum totul e efemer, oamenii sunt înlocuibili, și se fapt, oricât ai vrea să fii special pentru cineva, de fapt ești considerat așa doar pentru că el se simte special prin tine. Practic, dacă adevărul e că singurii care contează pentru noi suntem tot noi, și vine o zi în care nici noi nu mai contăm suficient de mult, ce rost ar mai avea totul?

Vedeți…asta sunt eu din ultima vreme. Cinică si puțin prea realistă. Poate m-am aruncat mai mult în partea negativă a realității. Mi-am mai revenit. Mi-am dat seama că merită să fii siropos și să crezi în fantasmele pe care le transmitem din generație în generație, în speranța că într-o bună zi va exista o versiune îmbunătățită a omenirii, în care se vor  concretiza concepte precum iubirea, prietenia, sinceritatea, empatia, altruismul.

Sursa imaginii: http://www.tumblr.com

Anunțuri

2 gânduri despre „Regăsire

  1. Visezi un viitor frumos. Poate ti se intmpla cine stie? Rabdarea este una dintre cele 7 virtuti…http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=6595(fara nici o legatura cu yoga, doar o lectura placuta)sauhttp://www.timpul.md/articol/o-virtute-spirituala–rabdarea-35391.html dar trebuie sa fii pregatita si pt alta versiune mai putin placuta din pacate. Interesant articolul. Ce n-am inteles este „oricât ai vrea să fii special pentru cineva, de fapt ești considerat așa doar pentru că el se simte special prin tine”.Ma ajuti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s