Daddy-issues

De cateva zeci de ani, psihologii ne tot invata cat de importanta e relatia copiilor cu parintele de sex opus. Zic ei ca totul este sexualizare. Evident, inconstienta. La un moment dat aveam o discutie cu acest prieten-psiholog care mi-a spus: Uita-te la fetitele de 4 ani. O ia maica’sa in brate,e fericita. O ia taica’su in brate, e cea mai fericita! Radiaza!

Nu vreau sa intru in detaliile psihologice intrucat ma depasesc si nu vreau sa fiu una dintre acele individe care informeaza gresit persoanele care o citesc. Am inceput sa ma gandesc totusi la tati si la Freud si n-am putut sa nu ma intreb: Adevar dureros sau pretext pentru destrabalare?

Se presupune ca o relatie deficitara cu tatal tau iti va afecta intreaga viata sentimentala legata de sexul opus. Pentru psihologi e usor de ghicit atunci cand au in fata o femeie ce atitudine adopta vis a vis de barbati. Agresiva, rece, dominanta sau din contra calda, deschisa si prietenoasa. O femeie care a avut o relatie minunata cu tatal sau, a invatat, se pare, cum sa se comporte cu barbatii. Stie sa ofere afectiune si grija dar nici nu s-ar umili vreodata pentru atentie. O femeie care a fost crescuta de un tata extraordinar e o femeie puternica.

Nu e nimic rau in a fi fata lui tata. O tanara adolescenta merita dragoste, protectie, rasfat si afectiune.

Dar tatii extraordinari sunt rari. In mare.. pentru ca tatii sunt si ei oameni, chiar daca pentru fetitele pana in 16 ani sunt un punct vital de reper relational. E o lume plina de pseudo-tati agresivi, reci, distanti, cicalitori, exagerat de protectori, dezinteresati, nepasatori sau absenti. O lume plina de barbati ce au lasat femei insarcinate dar apoi au fost incapabili sa isi asume rolul de tata. Asa apare o lume plina de femei catalogate mai in gluma, mai in serios, cu daddy-issues.

Un om ma poate cataloga foarte usor ca facand parte din acest tipar. Ce face o fata cu daddy-issues? Pai… ori sex cu multi barbati ori iese cu barbati mai in vasta decat ea (omitand intr-un mod cu totul si cu totul grotesc nunantele relatiilor femeie-barbat precum si modul in care se poate manifesta aceasta problema). Adevarul este ca in copilarie si in adolescenta am avut un tata extraordinar.

Un tata de la care am invatat sa nu imi mint barbatul, sa am incredere in el, sa ii acord spatiu si timp. Un tata care m-a invatat ca orice ar fi sunt o printesa si daca el poate sta cu mine la un concert pe ploaie ca sa imi tina umbrela 3 ore este pentru ca merit si orice mascul feroce-atroce care nu intelege de ce merit este doar un consumator de timp. Ies cu barbati maturi pentru ca am fost nevoita sa ma maturizez fortat si caut langa mine o relatie veritabila, alaturi de un om care stie ce vrea de la viata… sau are cat de cat o idee destul de clar conturata.

Regasesc in barbatul meu 30+ multe dintre trasaturile tatalui meu. Culmea.. defectele. Suntem condamnati sa traim o viata in bratele aceluiasi tipar barbatesc?

 Daca tatal tau te abandoneaza, vei trai constant frica de a nu fi parasita sau mai rau nu vei da sansa nimanui sa se aproprie pentru ca durerea de a ramane fara protectie e colosala? 

Daca tatal tau e un abuzator, iti vei cauta langa tine tot un abuzator? Nu neaparat acelasi gen de abuz, nu neaparat fizic. Un barbat care sa profite si sa iti faca rau psihic.

Daca tatal tau nu asculta niciodata ce ai de spus, nu considera importante fleacurile din viata ta vei cauta sa te simti neapreciata toata viata pentru ca asa ai fost invatata?

Daca nu ai avut tata esti condamnata sa cauti un barbat care sa inlocuiasca protectia paterna?

De ce atunci cand tatii sunt rai, continuam sa ii aducem in viata noastra sub o alta forma? De ce nu ne putem rupe? De ce suntem legati fara scapare de copilaria noastra? De ce ca adulti rationali, intuitivi, inteligenti… nu ne putem forma asa cum vrem noi sa fim? Si mai ales… Cum putem scapa? 

Se spune ca o parte considerabila din rezolvarea unei probleme este recunoasterea, acceptarea. Nu am competente terapeutice dar eu… eu de aici as incepe.

Post scriptum: Mi s-a spus de multe ori ca par genul de femeie care castreaza barbatii.Adevarul e ca doar nu ma las intimidata de ei.

Anunțuri

11 gânduri despre „Daddy-issues

  1. E vorba de inconștient. Cu cât ești tratată, fiind copil mic, mai rău, în inconștientul se instalează ideea de frică și ideea de a potoli, a domoli sau de a manipula comportamentul tatălui rău, agresiv etc. D-asta fetele sunt atrase de astfel de personalități și ajung să realizeze că iubiții pe care-i au, surpriză, se aseamănă cu tații. Inconștient îți dorești să fii tu cea la putere, d-asta cauți, în adolescență sau mai târziu, o personalitate care se aseamănă cu tatăl tău. Dorești, ai nevoia și simți nevoia că tu trebuie să deții controlul.

    Cu cât există mai multe sechele din copilărie, referindu-ne la fetițe și tați, cu atât se dorește control asupra personalității iubitului. D-asta se și zice că femeile sunt atrase de băieții răi.

    Dacă în familie există un tată bun și copilul (fetița) trăiește într-o familie armonioasă, prietenoasă, își va căuta în iubit o personalitate total contradictorie cu tatăl rău. Sper că m-am făcut înțeles. 😀

  2. Doamne cit adevar, dar din lipsa de cunoastere sau din alte (altii) motive facem sau altii gresesc fata de noi, greseli din cauza lipsei de comunicare si lipsa de incredere sau ne aflam intr-o familie in care se intimpla lucruri nu tocmai pe placul nostru si anumite aspecte ale vietii ne fac sa ne gindim mai mult sau mai putin sau chiar deloc la cel de linga noi si uneori sintem absenti la ce se intimpla cu cel de linga noi care se traduce in final prin lipsa de iubire.Nu poti sa iubesti un om fara sa-ti pese de el dar poti sa te prefaci pt ca iti convine.Cind esti adult esti liber sa alegi chiar daca nu esti pe placul multora. Poti sa alegi sa stai cu cineva sau sa divortezi dupa o luna (am o prietena care asa a facut). Viata e plina de alegeri. Dupa ce cazi e bine sa te ridici indiferent cit timp iti ia si indifferent de felul in care te judeca altii. Nu poti judeca viata cuiva atita timp cit nu ai trait-o tu.

    1. Imi place modul in care ti-ai terminat comentariul. Da, lucrurile sunt mult mai profunde de atat si ar fi bine sa invatam sa judecam cat mai putin.
      Iar cand esti parinte ai o responsabilitate enorma

  3. Phuuuu e greu sa fii parinte sa te faci pe deplin inteles dar nimic nu se compara cu dragostea si grija pt copilul tau.Mai repede dresezi un ciine decit sa convingi un copil .

  4. lucrurile aici sint mult mai complicate si tin mult de karma fiecaruia, poti sa alegi sa fii ca parintii tai, sa ai o familie ca a lor, sau sa cauti exact opusul,sau si mai bine sa cauti sa fii tu original fara sa copiezi pe nimeni. Poti sa te afli de multe ori in aceeasi situatie si sa nu-ti dai seama si sa reactionezi la fel pina cind te trezesti si vezi singur ca gresesti si nu mai gindesti cu inima si astfel te schimbi ca om.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s