Dependențe

Da, le avem cu toții. Chiar și eu, care credeam că sunt cea mai puțin vicioasă persoană pe care o cunosc. Nu fumez, nu beau, nu mănânc excesiv, nu sunt pasionată de jocuri de noroc. Și totuși…ma găsesc în imposibilitatea de a renunța la asta. Da, imi e atât de greu încât îndrăznesc să folosesc cuvântul ,,imposibil,,. De câte ori nu ne confruntăm cu noi înșine, încercând să ne convingem că e cazul să ne oprim? Poate zilnic.

Obiceiul acela sâcâitor, care ne consumă toată energia, care ne epuizează de-a dreptul, și pe noi și pe alții, dar a ajuns să se integreze atât de bine în interiorul nostru încât nu ne-am putea imagina fără el. Melodia aia pe care o asculți de o mie de ori pe zi și te cuprinde un gol în stomac numai la gândul că într-o bună zi cortexul tău auditiv va fi amenințat de o tumoare dacă te vei încumeta să mai dai încă o dată play. Melodia de care nu te poți desprinde pentru că pe ea ai trăit cu adevărat, pentru că vrei să o retrăiești…din nou…din nou. Melodia ale cărei versuri le știi pe de rost dar în fiecare zi simți că ai putea să le mai descoperi un nou înțeles, ești convins că mai ascunde ceva ce încă nu ai deslulșit, poate ceva mult mai bun decât tot ce ți-a transmis până atunci. Ai scurte momente de luciditate când realizezi că te minți singur, că nu mai poate continua mult așa, însă e mai puternică decât tine, te-a prins într-o pânză în care dacă te zbați nu vei reuși să faci altceva decât să te adâncești din ce în ce mai mult. De fiecare dată când spui ,,Gata. E ultima oară,, cumva te atrage din nou, cedezi, uiți, minimalizezi gravitatea situației, și devii mai dependent, mai neajutorat, mai puțin capabil de a ieși din întuneric. Pentru că ți-ai promis ție că se va termina, și totuși nu ai putut. Te-ai trădat, acum nu mai poți avea încredere in tine. Și dacă tot s-a întâmplat așa, ce rost are să mai încerci…pentru că…oricum se va sfârși la fel.

E toxic. Nu te lasă să trăiești, dar simpla închipuire a unei vieți în care nu ar mai exista te îngrozește, te face să o accepți, pentru că odată cu dependența te-ai pierde pe tine, pentru că ați devenit o persoană. Ești convins că un sfârșit nu s-ar putea transforma vreodata într-un început, așa că vrei să prelungești cât mai mult momentul, și cu cât îți dorești mai mult să scapi, cu atât devine mai greu, te întorci de fiecare dată, și de fiecare dată îți spui că e ultima oară. Îți promiți că e ultima oară.

Nu mă pot decide dacă să sfârșesc într-un ton optimist sau nu. Nu știu dacă mă voi ține de promisiune. Nu știu dacă mă pot opri. Sper ca tu să poți.

addiction______prescription_by_takemetoanotherplace-d3798zq

sursa imaginii; http://www.deviantart.com

Anunțuri

14 gânduri despre „Dependențe

  1. oauuuuu ce melodie? o ascultam si noi? ha ce zici ? te bagi? aaaa
    ma impresionezi si pe mine? nu melodia inseamna ceva ci noi ne regasim anumite trairi in versuri. timpul le rezolva pe toate si raspunsurile vin singure la timpul potrivit. e vremea potrivita pt fiecare lucru. toate au timpul lor dar raminind blocati intr-o stare e pt ca starea aia ne place si vine timpul cind singuri consideram ca trebuie sa iesim din ea. viata e schimbare, e vortex.

    1. Imi pare rau Somebody, dar nu pot sa iti spun ce melodie e, pentru ca fiecare are ,,melodia lui,,. Da, sigur ca in timp ne schimbam, ne vindecam, trecem peste lucruri, dar uneori avem nevoie sa trecem mai repede si intampinam dificultati in a face asta. Si chiar daca ne place o anumita stare, ne dam seama ca pe termen lung nu asta o sa ne aduca fericirea, asa ca vrem sa iesim din ea chiar daca nu suntem inca perfect capabili sa facem asta. 🙂

  2. Ok o sa studiez impactu psihologic pe care il au schimbarile in univers asupra mecanismelor nervoase implicate in dependenta. Dude…e doar un punct de vedere, e ok sa nu empatizezi, fiecare traieste din perspectiva lui. Poate tu te lasi dus de val si decizi sa traiesti mereu clipa, fiind convins ca oricum timpul o sa iti rezolve problemele si eventualele consecinte vor fi prea putin importante. Altii sunt mai self-conscious si nu isi permit asta.

  3. opa te-ai enervat si vorbesti limbi straine, dar ce nu intelegi tu e ca sintem parte a universului care se schimba, e tot timpul in miscare si cit sintem de marunti atit de importanti sintem. creste o floare fara miscare? ha cum sa ramii blocat? ce face un calculator blocat? functioneaza? aaaa
    „perfect capabil” e dureros ce spui , nimeni nu e perfect, capabil poate, fiecare e unic si nu te mai gindi la perfect capabil ca nu e o usa pe care sa iesi, fiecare isi rezolva problema intr-un stil propriu. Bunicel articolul prin subiectul abordat. Incearca editura PP. Bafta

  4. Ma bucur ca te-a preocupat asa mult subiectul si apreciez incercarea ta de a ma lumina. Da, cred ca suntem importanti pe cat suntem si de neimportanti uneori, si speram sa se inteleaga ca expresii precum ,,sa ramai blocat,, nu sunt folosite pentru a se interpreta ca atare, exista nuante in orice. Nu, nu exista o usa pe care poti sa o deschizi si sa abandonezi problema, dar exista oamenii mai capabili decat altii sa isi rezolve problemele, asta e cert.

  5. Imi pare rau daca asta am lasat de inteles. Chiar am fost de acord cu ce ai spus, dar am adaugat punctul meu de vedere 🙂 Fiecare are dreptul la o opinie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s