Doua idei

Relatiile sunt grele. Nu. Sunt grele ca naiba. Si daca ai norocul sa dai peste cineva care a fost in 2, 3 relatii proaste inainte… ai dat de dracu. Nu, nu ranji. Nici tu nu esti mai breaza. Pun pariu ca ai un bagaj emotional imens.

M-am amuzat singura cu un gand mai devreme. Te chinui sa faci o relatie sa mearga. Te chinui sa inveti cum sa vorbesti ca sa nu ranesti. Cum sa te porti. Ce sa zici cand e trist. Ce-i place. Ce aduce fericire. Ce sa eviti. La ce e alergic. Cand sa nu suni pentru ca are program de somn. Te chinui sa faci o relatie sa mearga si sa inveti atat de multe despre omul de langa tine, incat la un moment dat sa poti scrie o carte despre el, fara sa ai vreo pauza motivata de lipsa de inspiratie. Si te chinui. Si apoi te plictisesti si pleci…

A ajuns Teodora la 2 idei. Nu facem teoria chibritului azi. Doar am sa mi le expun si apoi am terminat cu ele definitiv.

Primul gand pe care il are Teodora este ca in iubire nu e loc de rautate. Corect? Sure, s-ar putea sa-ti zica ceva ce nu-ti convine. N-as vrea pe cineva care sa fie de acord cu mine non-stop. Parerea mea mi-o stiu si singura. N-am nevoie de un alt om care sa gandeasca la fel, ci de o perspectiva noua asupra problemei in cauza. Siiiii da, uneori am nevoie de confirmarea ca am gandit corect. Dar daca n-am gandit, cine naiba sa-mi spuna daca nu persoana pe care ma bazez? Si poate ca persoana pe care ma bazez spune numai ineptii si habar nu are si ar trebui sa taca dracu din gura. Dar chiar si asa Ce o relatie in care tac doar ca sa nu supar?

Si asa s-a nascut prima concluzie. De ce n-as putea sa plec, atunci cand aud ce nu vreau, de la ideea ca omul ala ma iubeste si ca n-are nici cea mai mica intentie de a fi rau? Ca daca am o discutie urata cu el, nu ma judeca, nu cauta sa ma supere sau sa ma simt un om de nimic, ci doar asa il taie pe el capul in momentul ala? Si cuuuulmeeeaaa poate are si dreptate!

Al doilea gand pe care il are Teodora se refera la a pune baza constant in persoana de langa tine. Stii ma gandeam ca lucrurile merg prost in viata uneori. Cad avioane, parintii ne dezamagesc, oameni mor sau n-avem tot ce ne dorim. Si toti ne gasim echilibrul in cate ceva. In meseria pe care avem poate. In venitul acasa. In copiii pe care ii aveam. Oricat de singuri am fi, ceva avem. Si uite, avem o relatie functionala inca. De ce nu iti gasesti echilibrul in ea? De ce nu te gandesti atunci cand lucrurile merg prost, ca ai ceva al tau, pe care te poti baza si care merge? Ceva de genul: Uite, restul vietii mele e naspa. Sunt somer, n-am parinti si n-am un loc pe care sa-l numesc acasa… da ba baiatule, dar am o relatie asa frumoasa si am gasit pe cineva si pot merge toate lucrurile prost, atat timp cat inca am asta. Ce-i cu negativismul asta? O fi jumate de pahar gol (si crede-ma! N-are cum sa nu fie!), dar vai… jumatatea plina e superba!

Of… ce ti-e si cu intelepciunea asta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s