Mortua est

Acum ceva timp citeam Povestea uitarii de Stefan Merrill Block si ma impresiona foarte tare. Cartea are ca subiect  principal boala Alzheimer. Isi imagineaza el un taram numit Isidora in care se aflau pacientii care a aveau aceasta boala. O lume fictiva.

Ma gandeam astazi la taramul asta si m-am intrebat daca exista unul asemanator, un loc in care sa se acumuleze toate sentimentele de iubire care dintr-un motiv sau altul nu mai sunt reale. Un cimitir al povestilor de dragoste. Un cavou in  care zac nefolositoare toate te iubesc-urile care nu mai au nicio valoare. Sicrie grele in care stau toate zambetele, toate gesturile si diminetile. Aflate la cativa  metri sub un pamant care reprezinta „nu te mai vreau”.

Sau poate ma insel. Ceea ce ar fi stupid. Sa ma insel singura. Ar trebui sa incetez sa fac gluma asta. Sorry.

Poate ca taramul acesta virtual in care se duc sentimentele e un loc minunat in care ele mai reprezinta ceva. Si sunt inca vii si frumoase.

Nu ma acuzati ca fac o greseala de logica. Stiu ca nu mi am pus problema ca n-ar exista taramul asta. Ca ar trebui sa dezbat problema, sa gasesc argumente si sa va demonstrez ca el exista. Dar n-o sa-mi bat capul  cu asta.

Si stii de ce? Pentru ca pur si simplu ma intreb…. UNDE DRACU SE DUCE TOATA IUBIREA CAND SE DUCE?

O relatie noua e o relatie noua. Ti se schimba pana si modul de a saruta. Iubirea e diferita. Tu esti altfel, in incercarea de a… a-ti prezenta cat mai bine marfa. Esti alta femeie in relatia ta cea noua. Fie mai buna, mai dulce, oferind mai multa afectiune, fie mai rea si mai egoista, depinzand de cum percepi si ce ai invatat. Cum de unde?! Din fosta ta relatie, aflata acum in aceasta lume a sentimentelor ce nu mai exista.

Si el este desigur un alt om. Sper. Altfel ar fi risipa de materie prima. Si prin materie prima ma refer la femei. Acum serios… cate femei poti face nefericite  pana sa te prinzi ca te comporti  cum nu trebuie?

Nu, nu sunt sexista. Se aplica la fel de bine si viceversa.

Serios.. CE DRACU SE INTAMPLA? Te trezesti intr-o dimineata si totul a disparut? Si omul de langa tine ti-e strain? Si vocea lui ti se  pare enervanta? Si totul s-a consumat?

S-a dus iubirea? UNDEE???

Si nu-mi spune ca nicaieri… altfel nu ne-ar mai bantui fantomele fostelor iubiri.

Daca ai amintiri inseamna ca e real. Daca totul a murit, ceva se intampla. Si daca se descompune, ceva rezulta in urma acestei descompune. Nimic nu se pierde, totul se transforma, nu?

In ura? Nu cred. Ura e un sentiment nou, care nu are nicio legatura cu iubirea, acum  consumata.

Indiferenta? Logic ca nu. Indiferenta nu inseamna nimic.

In maturitate si experienta? Poate…

Undeva se duce.

Si sigur ca nu e important unde.

E important doar cum sa nu lasi sentimentele sa intre  pe poarta lumii asteia. Oricare ar fi ea.

Cum? N-am nici cea mai vaga idee.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s