Despre liniste

Exista riscul de a ma repeta si atunci imi cer scuze. Cred ca e un adevarat talent, un adevarat dar, o virtutate sa stii sa te opresti din alergat. Toti ne dorim numai lucruri bune. Sa fim cei mai ce. Nu zic o noutate si n-am pretentia de a fi catalogata drept originala cand vorbesc despre asta.

Intr-o lume in care profesorii iti zic la examene: Da, era loc si de mai bine, iar frumusetea unei femei e trecatoare si are „nevoie” de retusuri, intr-o lume in care camerele de hotel sunt atat de frumoase incat nu le-ai parasi ca sa vezi marea, iar rochiile sunt din matase si croite impecabil, cum te poti opri din vrut ca sa te poti bucura de ce ai realizat?

Cum poti sa nu vrei o idee mai mult? Si mai mult? Cum poti sa nu uiti ca ai plecat de la nimic? Cum poti sa nu vrei sa te perfectionezi? Sa fii satisfacut cu tine insuti? Sa fii multumit de tine si linistit?

Iar imi va spune amicul meu ca sunt o copila inca plina de intrebari. Rad. Pentru ca asta e talentul meu. Imi pun multe intrebari, si tocmai dorinta aceasta de mai mult, ma face sa nu ma opresc. E bine sa stii, sa-ti pui intrebari. E preferabil sa pui intrebarile corecte. Si daca iti mai si poti raspunde la ele atunci… atunci habar n-am. Am sa va spun in ziua cand mi se va intampla asta.

Tin enorm la un individ care alearga zi de zi. Traieste asa… un zbucium. Se zbate. Si sufar cand il vad asa. Pentru ca am senzatia uneori ca a uitat cum sa se odihneasca si cum sa-si gaseasca linistea si nu vede cat de fericit ar putea fi, doar daca inchide ochii pentru 5 secunde.

Poate ii par puerila si cu capul in nori. Poate sunt. Dar hei, am mandria de a ma declara ca stiu toate lucrurile astea. Of.. si iar mi-e teama ca as putea sa las viata asta, despre care stiu, cam acum incep sa o cunosc, sa-mi ia din profunzimea trairilor.

Dar l-am interbat pe acest om, si am vorbit si cu blonda despe asta si inca ma intreb: Vor fi oamenii astia vreodata, fericiti cu adevarat?

Si acum sunt aproape sigura ca ma repet, dar fericirea nu vine din placerea de moment, pe care ti-o aduce un lucru. Fericirea vine din liniste, siguranta si impacare.

Am constientizat foarte clar cand a murit ea, ca nu te poti baza ca vei fi linistit maine. Trebuie sa fii azi! Si stiu ca suna a cliche, dar n-a luat nimic cu ea in mormant. Nici bijuteriile care i-au adus atata incantare, nici rochia pe care n-a apucat sa o poarte, nici geamul din bucatarie in care ii bateau, in diminetile de primavara, floile de cais.

Lucrurile acelea n-au disparut de pe lume. Doar modul ei de a simti si de a se bucura de lucruri. Doar sufletul ei bun. Talentul ei imens. Si ghici ce… cu asta se nascuse. Toata alergatura ei de o viata, n-a contat prea mult. Defapt, amprenta i-a ramas pe foarte putine lucruri. Si si pe acelea, doar pentru acei care stiu.

Deci, de ce te-ai mai agita dincolo de acel punct in care sa fii confortabil? De ce n-ai trai frumos si nu ai fi fericit?

De ce nu pricepi odata ca te zbati pentru nimic?

Si ca ai deja tot ce-ti trebuie ca sa fii fericit?

Si uite, fix faptul ca te intrebi unde? demonstreaza cat de putin linistit esti. Daca te-ai linisti, ai vedea singur raspunsul.

Dar eu sunt fata buna si iti mai explic o data.

Aici.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s