Femei

Cu mâinile lor mici te mangâie pe față.Cu pielea lor fină, se lipesc de tine. Își lasă capul lor mic și frumos pe pieptul tău. Își bagă părul lor moale în fața ta. Cu buzele lor strălucitoare îți spun poveștile pe care vrei să le auzi, și nu le poți auzi din altă parte. Numai de la ele.

Numai ele pot să îți aducă sentimentul acela cum că ai conta. Le protejezi așa cum ai proteja un copil. Dar ele nu sunt copii. Sunt femei. Sunt firave și frumoase și știu cum să își facă loc în sufletul tău.

Nu e mare filozofie. Un zâmbet larg în colțul gurii atunci când ți se pare că nimic nu mai are sens. O privire plină de afecțiune atunci când recunoști în fața lor că nu mai poți, că ești slab, că nu ești suficient de bun, sau că ești prea obosit. Niște cuvinte calde care să te facă să te simți de milioane.

Și apoi, într-o zi, se vor simți pierdute. Și tu vei da lumea peste cap ca să le faci să redevină ființele vesele care se plimbau prin apartamentul tau. Le vei vedea nefericite și vei înnebuni. Pentru că acum, brusc,daca ele sunt nefericite nici tu nu poți fericit. Ai devenit dependent de gesturile alea mici care îți dădeau încredere în tine. Și le vrei înapoi.

Dar ești prost. Și nu ai curaj să spui cu voce tare ca ai nevoie de ele. Nu-ți poți recunoaște ție cât de importantă e prezența lor.

Așa că ele se vor simți neapreciate și triste. Poate chiar urâte, pentru că așa funcționează mintea feminină. Nu vor înțelege de ce nu știi să oferi atât de mult cât ți-au oferit ele. Se vor uita curios la tine și se vor întreba cum de nu-ți dai seama că barbatul ăsta încrezător și fericit care ai devenit, e opera lor de arta.

Și tu vei fi stângaci și niciodată suficient de atent.

Vei rămâne singur. Ca un fraier, întrebându-te ca un copil: Dar ce am făcut?

Și ele vor pleca la altul. Cu tot cu mânuțele lor mici și pielea fină. Cu părul lor moale și capul mic. Până când vor deveni suficient de mature încât să își reducă așteoptările de la un bărbat.

Și planul meu, e să pot sa ofer la fel de mult dar așteptând mai puțin.

Pentru ca bărbații sunt ca în Fiul Risipitor. Și Eva nu era lipsită de personalitate, beib. Era doar o femeie care știa să iubească, să facă sacrificii și să rămână acolo.

 

Post Scriptum. Fiul Risipitor de Radu Tudoran. Nu parabola.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s