Baietii de oras sau post despre sufletul meu

Ante scriptum: Imi pare rau pt faptul ca am declarat ca barbatii sunt naspa si am uitat sa spun ca tu esti exceptia. There!

Azi am realizat, in urma unei discutii cu blonda, ca m-am inselat (da! recunosc) asupra unui aspect important in ceea ce priveste perceptia mea asupra oamenilor. Am trait tot timpul cu impresia ca toti oamenii simt dar unii nu stiu sa se exprime. Am crezut ca doar nu le vine natural sa arate. Ca nu isi gasesc cuvintele. Dar ca sentimentele sunt acolo. Doar nu au cum sa iasa…

Atunci blonda a zis, referindu-se la barbatii, dar conceptul  trebui aplicat indiferent de  sex… a zis „Unii baieti sunt baieti de oras” . Si am sa va explic conceptul.

Sunt unii oameni, care au vazut filme bune. Si care au citit multe carti. Si care au vorbit cu prietenii lor despre cartile pe care le-au citit. Sunt unii oameni care merg la teatru. Si incearca sa scrie poezii. Si care inteleg plimbatul de mana prin parc. Pentru care un sarut inseamna o promisiune, nu ceva lipsit de importanta. Sunt unii oameni care asculta tonul vocii. Si observa ca iti incrucisezi bratele cand te simti singur sau ca iti freci fruntea cu degetele cand iti vine sa plangi. Oameni care fac diferenta intr un zambet din tot sufletul si zambetul ala… de fotografie. Pentru ca stiu sa-l caute in ochi.

Sunt unii oameni care strang bani pentru cadourile de Craciun din septembrie. Care n-ar pleca dintr-o tara straina fara sa-ti ia un breloc. Care stiu ca frumusetea cuiva chiar vine din suflet. Si ca daca nu ai, figura ta, oricat de frumoasa ar fi, e ca de ceara. Nu e nimeni acolo…

Sunt unii oameni care stiu sa faca dragoste. Care stiu sa iubeasca. Care se simt ocazional coplesiti de cat de mult pot iubi. Serios. Ar trebui sa stii. Apasarea aia in piept si senzatia aia de fericire si parca ai plange… si apoi vrei sa razi pentru ca e prostesc sa plangi cand esti fericit. Dar asta e ceea ce simti tu… Si nimeni nu-ti poate lua asta.

Si apoi, mai sunt oamenii de oras. Care sunt… plati emotional. Care nu stiu sa citeasca printre randuri. Care habar nu au despre nuantele lucrurilor si intamplarilor si cuvintelor. Care nici nu-si imagineaza ca ar trebui sa le caute. Care n-ar stii sa-ti inteleaga subtilitatile si sensibilitatea si profunzimea nici daca le-ai da un manual.

Nu sunt oameni rai. Poti iesi la suc cu ei. Poti chiar sa vezi un film. Dar sa fie comedie…

 

Asa ca realizand treaba asta m-am intrebat: Cum pot eu sa am atat de multe trairi, si tu sa nu stii ce inseamna asta? Cum naiba functioneaza Universul asta?

 

Post scriptum:

1. Tu-ul meu impersonal esti un om cu subtilitati.

2. Viata fara subtilitati ar fi groaznica!

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Baietii de oras sau post despre sufletul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s