Unii oameni… alti oameni…

Ante scriptum:

1. Avem probleme tehnice, promit sa readuc limba romana, cu diacritice cu tot asap.

2. In sufrageria mea, in acest moment, exista un George foarte dragut si valabil. Sorry pentru eventualele… zapaciri din post.

 

Unii oameni trec prin viata ta si nu-ti lasa niciun semn. Altii, numai semne urate. Astazi as  vrea sa vorbesc in schimb despre oamenii deosebiti, oamenii speciali, oamenii care te fac sa ii iubesti cu tot sufletul si fac ca aceasta iubire sa vina usor si natural.

Cred in karma. Daca n-as fi crezut, as fi incetat sa respir de mult. Acum cateva zile intrebam (retoric evident) un anumit personaj daca e monstru. Nu mi-am raspuns inca, dar nu asta e ideea.

Ideea este ca pe lumea asta sunt tot felul de oameni. Evident, nu i-am cunoscut pe toti. Am vazut numai cateva tipologii. Mai am multe de invatat despre oameni, stiu. Dar planul e sa nu ma marit prea curand.

Undeva in lumea asta, stau ascunsi niste oameni cu suflete frumoase. (Nu. Nu ai un suflet frumos daca faci un bine, doar pentru a te astepta la intoarcea lui. Nu asa functioneaza karma.) Nu stiu cum au scapat oamenii astia intacti. Cum de mai sunt capabili sa ofere dragoste si grija in jurul lor cu acelasi entuziasm si cu aceeasi energie de fiecare data, desi probabil.. inevitabil n-au fost intotdeauna apreciati.

Nu stiu cum pot pune fericirea altcuiva inaintea altor lucruri, lucruri pe care oamenii-monstrii le-ar numi sacre. Gen banii. Gen orgoliul. Propria imagine. Gen banii din nou. Intotdeauna e vorba de bani, nu?

Nu pricep cum poti sa treci prin viata si sa ramai acelasi om bun. Cred ca e un lux sa poti imbatrani si sa ai convingerea ca ai facut totul cum trebuia. Cred ca e rar. Si asta nu numai pentru ca e greu ci pentru ca majoritatea dintre noi avem alte targeturi. Vezi? Ajungem la bani din nou. Urasc banii cu o energie pe care daca as investi-o in ceva constructiv as deveni celebra.

Probabil ca singura ta sansa e sa-ti propui in mod constient sa fii cea mai buna persoana care poti fi. Nu trebuie sa fii cea mai buna persoana din lume, ci doar cea mai buna varianta a ta. Probabil trebuie sa intelegi ca daca cineva te-a ranit, doar persoana in cauza e vinovata. Nu eu, sau cititorul meu din Anglia, sau blonda, sau orice altcineva respira in jurul tau.

Nu tipa. Nu fi rau. Nu te gandi numai la tine.

De ce?

Pentru ca one day ai putea sa intalnesti un om din asta extraordinar.

Cum adica si?

S-ar putea sa nu-l apreciezi suficient. S-ar putea ca el sa incerce sa te repare sau sa te faca fericit sau sa-ti ofere lucrurile de care ai tu nevoie. Sau pur si simplu s-ar putea doar sa vrea sa stea linistit langa tine pentru o secunda.

Chiar nu pricepi???

O sa alungi de langa tine acest om bun, daca uitandu-te la tine v-a descoperi ca nici macar nu incerci… nu sa fii ca el. Nu vrea asta. Vrea doar sa nu tipi si sa-l mangai pe par din cand in cand.

Nu spune ei si ce… Nu primesti multe sanse din astea in viata.

 

In sufletul meu exista un astfel de om. Simpla prezenta a acestui om imi aduce linistea. Nu va spun cine,  tine de sufletul meu. Va spun doar ca merita. Si promit solemn sa nu-l las niciodata sa plece.

 

Post scriptum: Ultimul om bun de A. J. Kazinski

Anunțuri

Un gând despre „Unii oameni… alti oameni…

  1. Şi uneori rănile pe care acei oameni de care vorbeşti le simt sunt aşa de dureroase şi neplăcute încât se gândesc tot mai serios cum să devină răi…pentru a se proteja. Şi asta e trist…doar pentru că superficialitatea altora le alungă bunătatea… Mă întreb oare ce va gândi,ce va simţi „ultimul om bun”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s