eu cu cine mă căsătoresc?

Am citit o carte care m-a făcut să conștientizez unele lucruri și cum mi-am epuizat toți prietenii și nu mai aveam cu cine să împart revelația mea am decis să trec peste micuțul amănunt că nu-mi mai știu parola de la blog și să împart cu toți (deși mai mult cu toate) gândurile care m-au preocupat lately.

Cartea se numește Cel care ma așteaptă și este scrisă de Parinoush Saniee.E vorba despre o femeie iraniană care trăiește mai multe experiențe (ca adolescentă visul de a fi împreună cu băiatul de care se îndrăgostește, ca iraniană- trauma de a fi măritată cu forța, ca femeie- dorința de a fi independentă și de a studia deși familia nu îi înțelege mofturile, ca soție și mamă- dorința de a face pe toată lumea fericită, ceea ce devine greu când intervine în scenă politica- revoluția și războiul). Deși întreaga carte este interesantă, mai ales pentru că Parinoush Saniee reușește să te facă să înțelegi mentalitatea musulmană (deși să nu uităm că sunt oamenii a căror religie le permite să ucidă, bineînțeles, dacă este în numele lui Allah, așa că ideea de înțelegere are o limită), m-am oprit fascinată dupa 100 de pagini și n-am mai putut citi pentru că rămăsesem blocată pe o idee.

Este minunat că îți poți alege bărbatul cu care te poți căsători. Și apoi mi-am dat seama că și pentru noi, căsătoria din dragoste e o treabă relativ nouă. Când a devenit ceva obișnuit? Acum 100-150 de ani? Asta nu e foarte mult comparativ cu anii în care căsătoriile în chip strălucit erau singura posibilitate.

Și apoi m-am întrebat „de ce nu se profită de treaba asta?” Un se  impersonal pentru că nu pot acuza pe cineva însă am senzația asta că oamenii s-ar căsători deși n-ar fi tocmai potriviți unul pentru celălalt. Și apoi m-am întrebat din nou unde e linia dintre a face un compromis, în ideea că nimeni nu e perfect și pot să trăiesc cu faptul că își roade unghiile și incompatibilitate.

Și apoi am avut o discuție cu Wikipedia care mi-a spus Pe planeta noastră trăiesc 7 miliarde de oameni, iar la fiecare cinci zile se nasc încă un milion. Din atâția oamenii e puțin probabil să nu găsesc unul care să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. Și sunt liberă, și nu mă ține nimic și pot să cunosc toți oamenii ăștia și să găsesc pe cineva care să mă completeze exact. Fără niciun compromis. Pot să aleg să fiu fericită cu un bărbat pe care mi-l aleg eu.

Și atunci, de ce accept femeile violența domestică, adulterul, ignoranța și ignorarea? Că doar sunt atâția oameni și siiigur găsesc pe unul căruia să îi pot bifa toate cerințele din carnețel.

Și tocmai când credeam că deja gândesc prea mult o prietenă mi-a spus „Nu e doar cu cine te căsătorești ci în primul rănd e mă căsătoresc sau nu”.

Cheia? O minte deschisă, curaj și încredere.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s