Confesiunile unui gâscan

Pe vremea când eram un biet boboc, visând ca într-o zi să încep să am pene şi nu puf, să am gâtul lung şi să învăţ să sâsăi ca un gâscan adevărat pentru un George care să fie numai al meu, aşa cum mi-am imaginat eu întotdeauna că va fi, eram geloasă. Eram geloasă pentru că eram un mic boboc, fără pene, fără George, fără membrana interdigitală încă formată. Şi ca un boboc ce eram, fără pene doar cu puf, îmi îl priveam pe George şi pe Gâscan, ca un mic stalker, timid dar piceput.

Dar într-o zi mi-am întors fundul meu de boboc fără pene doar cu puf, în cealaltă direcţie si am făcut ochii mari. Şi atunci am vâzut şi am silabisit ca în desenele animate Geoooorrgeee. Şi în timp ce alergam spre el, cumva, pe la jumatea drumului mi-au crescut pene şi m-am înălţat, astfel încât, o dată ajunsă în braţele lui de George, eram un Gâscan adevărat cu pene adevărate. Şi atunci am încetat să fiu geloasă. Am început să mă plimb cu mersul meu de gâscan şi să sâsâi fericită tutuor.

Până când într-o zi când am simţit nevoia să sâsâi pe un ton nu foarte prietenos. Aceea a fost ziua când am putut să fac diferenţa între gelozie şi invidie. Gelozia e pentru bobocii mici. Invidia e pentru gâscanii cu aşteptări măreţe mi-am spus eu pe un ton inteligent. Pentru că vezi tu, am devenit gâscan lângă George, însă George a fost George decând e el George şi de când se ştie. Şi poate şi-a bâgat nasul în penele altui gâscan şi poate l-a îmbrăţişat şi poate chiar i-a spus că îl iubeşte. Şi nu e vina lui George, e vina timpului care a inversat programările. Dacă m-ar fi pus pe mine la ora 2, ar fi ştiut că nu mai e loc pentru nici un alt gâscan şi George ar fi fost mai odihnit.

Dar nu. Aşa că stau aici, ca un gâscan cu pene moi şi cu membrană interdigitală şi mă gândesc. La bobocii în care mă regăsesc şi la care nu pot sâsâi, pentru că nu-mi permite postura şi la gâscanii ce au lipăit pe lângă George. Şi nu pot să fiu invidioasă pe ei. Pentru că ziua în care voi înceta să mai fiu, va fi ziua în care aş accepta un alt George în viaţa mea. Şi nu vreau asta. Îmi mare parte, pentu că George al III lea era nebun.

Anunțuri

2 gânduri despre „Confesiunile unui gâscan

    1. vai, dar nu ti ai facut temele cu trebuie. Gascanii st gelosi si sasaie. Gastele sunt n-au personalitate. imi pare rau ca te a pacalit titlul 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s