In memoriam

Problema cu ziua de azi este ca nu știu dacă va mai conta mâine. Nu știu dacă mâine una și cu una vor face tot două și dacă două va însemna două ci nu trei. Nu înțeleg de ce mă simt mică deși încerc să par mare. Nu știu unde se îndreapta și dacă își va întoarce capul vreodată spre mine. Nu știu dacă îmi ajunge tot timpul din lume să îl aștept.
Nu mă mai simt mică, ci uitată. Nu mă mai simt frumoasă ci hidoasă. Nu mai trăiesc ca să merg pe străduța unde îl întâlneam. Nu mai trăiesc o dată la trei luni pentru că atunci i se face lui dor de mine. Nu îndrăznesc să îl visez noaptea. Îmi e dor de bărbatul în care am încredere prostească deși știu că doar vorbește și nu promite.
Retrospectiva e tragică. Mi-am conturat încă din copilărie bărbatul ideal știind că o asemenea combinație de înușiri morale și fizice, nu ar fi posibilă. Îl aveam clar în minte conturat, însă când l-am văzut nu l-am recunoscut. Doar inima a sărit o dată, ca arsă. Apoi nu-mi amintesc să mai fi bătut, până în momentul reîntâlnirii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s