N-am nevoie

Vezi tu, probabil ai şaptesprezece ani, ca mine, şi probabil aseară când ai pus capul obosit pe pernă  ai oftat şi ai privit la ziua ce a trecut: Te-ai trezit dimineaţă, ai strâns lucrurile inutile din casă şi le-ai pus la locul lor, neînţelegând cum a putut ajunge pieptănul în bucătărie şi crema de corp în locul cremei de faţă. Te îndoieşti că mama ta are nevoie de atâtea creme şi probabil te gândeşti că e modul ei de a te face să ai dimineaţa ocupată cât ea nu e lângă tine. În fond, faţa ta e fericită dacă primeşte o dată la două săptâmâni o mască hidratantă.

Pleci la liceu, râzi unor glume proaste, sau vulgare, ajungi acasă, arunci un: „Bună mamă! Bună tată!” şi îţi continui rutina. Şi când în final ajungi în punctul în care te gândeşti că au trecut săptămâni la fel, decizi că vrei să creşti, să mergi la facultate şi să ai o meserie. Ţi-aminteşti apoi de părinţii tăi. Nici ei nu par prea fericiţi. Şi ei au o rutină. N-ai decât să înveţi mai mult ca să îţi permiţi lucruri excentrice. Ai auzit mai demult, poveşti cu fete salvate de la un trai trist de bărbaţi frumoşi şi protectori. Începi să îţi fardezi faţa rugându-te ca tuşul să îţi facă ochii să pară destul de mari încât să îi atragă atenţia acelui bărbat şi să te aleagă pe tine dintr-atâtea alte fete care şi-au făcut o dungă  prea groasă pe pleoapă.

Dar bărbatul ăla pe care îl aştepţi tu acum, nu va sesiza diferenţa dintre un machiaj şi altul. S-ar putea să vrea să fie acompaniat când cântă la pian şi s-ar pute să vrea să planteze un trandafir cu tine. Aşa că ai putea să începi să fii femeie şi să-ţi amesteci pe paleta sufletului tău culori calde. Pentru că unii oameni, adevăraţii oameni, doar pe acelea le observă.

Aşa că azi mi-am rupt rutina. Desigur că m-am trezit dimineaţă şi mi-am respectat întocmai programul, până la prânz când am decis că n-am nevoie. De machiaj sau de bărbaţi frumoşi şi protectori. N-am nevoie să fiu salvată şi n-am nevoie de mic dejun echilibrat. N-am nevoie de prea multe ca să fiu fericită. Nu ştiu exact de ce am nevoie. Dar nici n-am nevoie să ştiu. Sunt mulţumită în ignoranţa mea de copil de 17 ani. Şi am impresia că nu îmbătrânesc nicio zi.

Anunțuri

2 gânduri despre „N-am nevoie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s