Buhu!

Când eşti o persoană împiedicată, se presupune că trebuie să fii mai atent decât majoritatea. Dar maximul de concentrare, înseamnă efort. Şi ce rost ar mai avea lucrurile frumoase dacă ar trebui să ne concentrăm asupra lor sistematic?

Am de câteva zile în minte schimbul de replici din Dirty Dancing, minutul 4.20.  Nu. De fapt, trăiesc cu replica lui Baby: Me? I am afraid of everything!, pentru că undeva, în căpşorul meu, o metta-Teo a spus nostalgic-serios-ironic-amuzant: Yeah? Me too. Pentru că din nou, analizând în mod sistematic, lumea e un loc urât plin de oameni răi. Dar eu nu cunosc decât oameni buni şi frumoşi. Dar sistemul meu de auto-apărare nu crede asta. Şi se mai ceartă uneori cu metta-Teo, care trăieşte cu impresia că nimic rău nu se poate întâmpla într-o lume aşa frumoasă. Şi nu m-ar deranja mica lor ceartă, dacă nu ar fi în capul meu. Constant.

Ar trebui să îmi fie frică de tot. Ar trebui să îmi fie frică de hoţi, de perverşi, de albine, de câini, de maşini, de posibilitatea ca Super daddy într-o zi să vină acasă şi să ne spună că are cancer, de umilinţă în public, de posibilitatea de a găti prost sau de imposibilitatea de a-mi asuma o responsabilitate. Ar trebui să îmie fie frică de lucrurile pe care nu le pot preveni, la fel de mult cum ar trebui să îmi fie frică de lucrurile pe care le pot. În ambele situaţii ar trebui să îmi fie frică să nu le înfrunt cum trebuie.

Dar am sărit de pe un pod cu spatele. Şi-am fost înţepată de o albină. Nu în timp ce săream de pe pod cu spatele. Trebuie să recunosc totuşi că ar fi fost interesant. Am trecut prin multe lucruri pentru că sunt o persoană împiedicată care refuză, prin definiţia cuvântului Teodora, să fie atentă. Nu îmi mai e frică decât de un lucru. Pot să trăiesc cu orice, doar să fiu pregătit pentru el. Şi aici intervi tu. Un tu abstract şi impersonal, desigur. De calamităţi naturale şi gropi în asfalt mă pot feri şi singură. Sau măcar le pot accepta, ca pe ceva la fel de natural ca o parte a corpului meu. Dar de la tine, am nevoie de preaviz.

P.S.: Şi te rog, amână-l.