post timid şi fără nume

Bine. Acum chiar vreau să scriu un post. Şi o să scriu ceva ce la final o să numesc chestie pentru că nu va putea fi numit post.

Aş putea să vă explic de ce toate lucrurile contează şi totuşi nu pentru toţi şi într-o măsură diferită. Că e o chestie de proporţii. Că s-ar putea să renunţ la chestii pentru că aparent n-am nevoieee, şi apoi să îmi dau seama că într-adevăr contează. Contezi. Nu ştiu dacă pentru mine, cât ai putea conta pentru altcineva. Sau dacă altcineva ar conta cât contez eu. Aşa că nu vă explic asta. Pentru că nu ştiu.

Aş putea să vă povestesc cum învăţ zi de zi să nu mai fiu cinică. Dar s-ar putea să devin totuşi cinică în gândire, când voi încerca să hiperbolizez sentimente şi stări şi lucruri şi oameni, şi voi realiza că devin patetică. Şi pe lângă cinism, voi fi acuzată şi de nebunie. Şi nu ne dorim ăsta. Se presupune că vă e drag de mine.

Pot să vă zic ce am învăţat despre fericire în cei 17 ani. Dar nu e mult. Se rezumă la Poate nu sunt chiar atât de greu de făcut ferictă. Dar e doar o presupunere şi nu o să ştim prea curând. Pentru că se presupune că sunt limitată emoţional, nu? Şi oamenii limitaţi emoţional nu fac alţi oameni fericiţi. Şi dacă nu dai, nu primeşti, nu? Şi atunci nu am ce să vă spun.

Dar încerc. Şi într-o zi poate o să vă spun ceva care să conteze. Şi n-am să fiu cinică. Şi am să vă fac fericiţi. Pe toţi.

 

Anunțuri

Un gând despre „post timid şi fără nume

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s