Chimie

Îţi spun, am încercat să amân postul ăsta de ceva vreme. Am încercat să scriu despre cum sâmbătă seara, conform tradiţiei am stat cu Sora mea e super, am comandat pizza şi am mâncat-o în timp ce ne uitam la ultimul episod din Sex and the city (nu că nu l aş fi văzut de o mie de ori) pentru că ai mei au fost la nuntă. Botez. Tot aia. Am pus titlul Iubesc nunţile pentru a continua în post motivele pentru care o fac (cele menţionate mai sus). După trei rânduri am apăsat X şi am plecat acasă- metaforic vorbind, plecat acasă.

Pentru că stau şi mă gândesc la chimie. Nu, nu chimia materia la care am luat 5 în test. Chimie ca atunci când eu sunt eu şi sunt aici şi el e el şi e acolo şi mă uit la faţa lui  şi îl urăsc pentru că e arogant şi are impresia că le ştie pe toate iar eu sunt convinsă că ştiu mai multe (vorbind la modul abstract). Chimie ca atunci când sunt nesuferită şi acră şi mă pitesc în spatele oamenilor ca să nu fiu văzută de … eprubetă. Da! Eprubetă! O eprubetă  mirositoare a parfum masculin care îmi atacă urechea internă şi deci mă face să cad pe spate.

Dar cine are nevoie de aşa ceva? Cine are nevoie să trăiască prostia aia de senzaţie: E un fraier, nu dau doi bani pe el dar sper că arătam bine ultima dată când m-a văzut? Cine are nevoie de fluturi şi de săruturi din ălea aşa…ca în filme şi mai ales cine are nevoie de zsa zsa zsu-ul lui Carrie?

Mă refer la altcineva în afară de mine. Eu ma distrez.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s